Ultimul bărbat american, de Elizabeth Gilbert

    Am primit aceste două cărţi de la Elena, şi îi mulţumesc. Vă povestesc azi despre cea scrisă de Elizabeth Gilbert, autoarea celebrei "Mănâncă, roagă-te, iubeşte", pe care abia aştept s-o citesc.

    "Ultimul bărbat american", este povestea adevărată a lui Eustace Conway, un bărbat care trăieşte şi luptă pentru un singur scop: să-i înveţe pe oameni cum să iubească şi să protejeze natura, să se reîntoarcă la un mod de viaţă simplu. Parcă aţi mai citit despre asta pe la mine, nu? :) Da, cartea are la bază aceeaşi idee ca şi În pădurile Siberiei, dar există ceva diferenţe. Sylvain Tesson experimentează viaţa în sălbăticie timp de 6 luni, în timp ce pentru Eustace Conway este un mod de viaţă. Încă de mic Eustace a fost atras de natură, îi plăceau biologia, geologia, istoria. Mama sa îi susţinea pasiunea pentru ştiinţele naturale, spre deosebire de tatăl său, care era foarte sever, iubitor de matematică, şi spera ca micul Eustace să-i calce pe urme. Ideile lor de a-şi creşte copilul erau mereu opuse. Când a terminat liceul, Eustace a plecat de-acasă, locuind mulţi ani într-un cort. După ce experimenteză viaţa prin munţi (vânează ca să se hrănească, mănâncă din gunoaie), decide să cumpere teren, să înfiinţeze o tabără unde să-i înveţe pe copii modul său de viaţă. 

    Mi-a plăcut cartea. Nu mă văd locuind în pădure, deşi când eram mică asta visam :) Aveam un tablou cu o fetiţă în pădure, lângă o căprioară şi un izvor. Îmi doream să fiu ca ea :) Sunt multe lucruri pe care le învăţăm din carte şi putem să le aplicăm, nu trebuie să ne schimbăm radical viaţa. Dacă toată lumea ar pleca în pădure...nu ar mai exista pădure. Dar putem să folosim cu prudenţă resursele pe care ni le oferă natura, să o iubim şi să o respectăm. Să încercăm să adoptăm un stil de viaţă minimalist, să nu irosim mâncarea. (Mahatma Gandhi spunea "Tot ce mâncăm peste strictul necesar, furăm din stomacul săracilor!") Să încercăm să ne confecţionăm singuri anumite lucruri...şi tot aşa, aţi prins ideea :)

    Dacă sunteţi curioşi (eu am fost), căutaţi pe net informaţii despre Eustace Conway şi Turtle Island. Veţi găsi poze cu el chiar pe site-ul taberei. Enjoy! :)

   Citate din carte:

"Voia să-i avertizeze pe oameni de loviturile regretabile pe care viaţa modernă şi orientată spre consum le dă Pământului. Să-i înveţe pe oameni cum să obţină libertatea faţă de ceea ce numea bunicul lui "moleşitoarea influenţă strâmbătoare de opinii a oraşului". Să-i educe să fie atenţi la alegerile pe care le fac. (Reducerea, Refolosirea şi Reciclarea, sunt idei bune, spunea el, dar aceste trei concepte trebuie să fie ultima soluţie. Trebuie să vă concentraţi mai degrabă asupra a două cuvinte care încep deasemenea cu R: Reconsiderare şi Refuz. Înainte de a cumpăra bunuri care vor fi apoi aruncate, întreabă-te dacă ai nevoie de ele. Şi apoi nu le cumpăra. Refuză-le. Poţi s-o faci)"

"Mai durabile decât zgârie-norii, decât podurile, catedralele sau alte simboluri materiale ale împlinirilor omului sunt monumentele invizibile ale înţelepciunii, inspiraţiei şi exemplului, ridicate în inimile şi minţile oamenilor. Dacă-ţi foloseşti puterea în folosul binelui, adevărului şi frumosului, viaţa ta va căpăta o splendoare nesfârşită."

"Fii prezent în propria ta viaţă. Nu-ţi trece zilele într-o amorţeală, mulţumindu-te să înghiţi orice idee insipidă pe care societatea modernă ţi-o dă cu biberonul prin mass-media, nu-ţi dormi viaţa în dulcea comă a satisfacţiei instantanee. Darul cel mai extraordinar care ţi s-a dat este propria ta omenie, care e legată de conştiinţă, aşa că onorează această conţtiinţă."

Călătoria, de Natsume Soseki

    Am căpătat cărticica în urma unui schimb de cărţi :) Coincidenţă sau nu, am început două cărţi în paralel, ambele cu acest titlu...călătoria. (Natsume Soseki, Brandon Bays). Am realizat pe parcurs că ambele au acelaşi titlu şi, oarecum, acelaşi subiect...o călătorie către tine însuţi.   

    În cea scrisă de Natsume Soseki, ne este prezentat un pictor-poet, care porneşte într-o călătorie în munţi. Este o carte statică, acţiunea lipseşte, pictorul meditează pe seama ritmului alert al vieţii noastre de zi cu zi. Cred că este o carte plictisitoare pentru persoanele dinamice...nu au parte de suspans, totul curge lent, fiecare frază trebuie analizată şi trecută prin filtrul minţii şi sufletului. Abundă în noţiuni din Japonia, face trimiteri la mulţi pictori şi poeţi japonezi. Despre câţiva am căutat informaţii pe net, le-am admirat tablourile. Încet aluneci într-o altă lume, diferită de a noastră, a europenilor. Te laşi cuprins de cântecul privighetorilor, savurezi un ceai sub cireşul înflorit :)

    Dar peste toată această serenitate pluteşte umbra războiului. Întâlnirea dintre tânărul Kyuichi şi pescar m-a răscolit profund. Mă gândeam de câte ori trecem pe lângă cineva care poartă adevărate războaie în suflet, şi noi nu ştim.

"Îşi înghiţi lacrimile, considerând că e ruşinos ca un bărbat să-şi trădeze emoţia faţă de alţii. Kyuichi se întoarse tăcut şi se uită spre mal, unde, sub o salcie, un pescar privea atent la undiţă. Trecând destul de aproape, valul făcut de barca noastră alunecă încet până la el. Ridicându-şi brusc ochii, omul prinse privirea lui Kyuichi. Se priveau fix unul pe celălalt, dar nicio luminiţă de apropiere nu scânteie între ei. Omul se gândea doar la peşte, în timp ce în capul lui Kyuichi nu era loc nici măcar pentru un singur crap. Într-un calm netulburat, lunecarăm pe lângă pescar." 

    Cartea este micuţă, dar bogată în trăiri şi informaţii...respectă zicala "esenţe tari în sticluţe mici" :) Mă gândeam că o dau gata repede, dar n-a fost aşa. Şi am rămas cu sentimentul că mi-au scăpat multe...

                                                             Citate din carte:

"Aici, în munţi, aproape de încântările Naturii, tot ceea ce vezi şi ce auzi e bucurie. O bucurie netulburată de vreun neajuns real. S-ar putea să te doară picioarele, ori să simţi  lipsa unei mâncări alese, dar asta-i tot."

"Nu există niciun fel de mâncare occidental, poate cu excepţia salatei şi a ridichiilor, care să aibă o culoare atrăgătoare. Ce valoare nutritivă are, nu ştiu, dar din punct de vedere artistic mâncarea europeană este extrem de necivilizată. Pe de altă parte, mâncarea japoneză, fie ea supă, aperitiv sau peşte crud, este întotdeauna frumoasă. E atât de plăcută ochiului, că merită să te duci la o ceainărie numai ca să priveşti felurile de mâncare înşirate, chiar dacă pleci fără să mănânci."

"Că te simţi sau nu liniştit, asta depinde numai de starea de spirit pe care o ai. Viaţa e ceea ce crezi că este. Care-i rostul să fugi în ţara ţânţarilor? Doar fiindcă nu eşti liniştit în ţara muştelor?"

"Omul obişnuit spune că "bea ceai", dar greşeşte. O dată ce ai simţit o picătură din lichidul pur răspândindu-ţi-se încet pe limbă, nu-ţi mai vine să-l înghiţi. (...) Este o băutură minunată. Unii se plâng că dacă beau ceai nu mai pot să doarmă, dar acestora le spun că e mai bine să te lipseşti de somn decât de ceai."

Cărţi noi

Ziceam cumva că nu mai cumpăr cărţi luna asta? Vorbe... :)) Nu puteam să ratez unele ocazii, aşa că am mai luat câte ceva. Ana e tot la bunici, deci m-am putut desfăşura în voie. Ce i-am cumpărat acum voi păstra ascuns până la ziua ei. Are deja suficiente cărţi care o aşteaptă la ea pe birou.

Mi-am amintit că urmează ziua cumnatului meu, ştiam că are primele 3 volume din seria Cântec de gheaţă şi foc (tot eu i le-am dăruit :)) ), aşa că am dat repede comandă pentru volumul 4. De Crăciun o să îi dăruiesc ultimul volum, aşa că apoi împrumut seria, s-o citesc şi eu :))  Am pus şi pentru mine ceva pe comandă, evident :) "Un an fără made în China", abia aştept s-o citesc. Îmi plac foarte mult cărţile-experiment.

 O prietenă căuta într-o zi o carte pe facebook. Şi cum Andreea citeşte numai cărţi bune, am început să caut şi eu cartea respectivă. Am găsit la un anticariat, am cumpărat, aşteaptă cuminte să-i vină rândul :)

Şi alte cărţi, primite la schimb... :) "Călătoria" am început deja s-o citesc.Vă povestesc despre ea data viitoare. Este micuţă, dar foarte interesantă.

Porţia de cărţi :)

    Sora cea mare e la bunici, aşa că am început să pregătesc mici surprize pentru când se întoarce :) Menţinem acest obicei de vreo doi ani. Ştiu că-şi doreşte cărţi, rechizite, astea îmi plac şi mie, în concluzie este periculos să am bani în mână în această perioadă :D Deocamdată iată ce-am cumpărat...
    Urmează clasa 1, aşa că am luat câteva cărţi pentru activităţi suplimentare acasă. Le-am găsit reduse foarte mult, probabil pentru că erau ediţii mai vechi. Dar nu mă deranjează. Cred că m-am păcălit cu "Dictări progresive", copila mea e avansată cu scrisul-cititul, şi cărticica este cam uşoară.

De ceva vreme pândesc acest gen de cărţi terapeutice pentru copii. Am luat doar una, să vedem cum sunt. Revin cu impresii, şi poate le cumpărăm şi pe celelalte :))

Una din seriile ei preferate este Portalul magic. Aveam primele opt cărţi, acum le-am luat pe celelalte patru care au mai apărut. Am înţeles că sunt foarte multe toate, dar la noi s-au tradus doar 12. 

Toate au costat 54ron, şi le-am luat de aici. Să aveţi o zi frumoasă şi răcoroasă :)

Cartea călătoare :)

Spuneam aici cum am primit o carte aflată în călătorie prin ţară. Mi-a plăcut ideea, m-am gândit atunci că aş putea lansa şi eu o carte la drum, dar tot gândindu-mă care, am cam uitat. Ieri am rearanjat câteva cărţi în bibliotecă, şi am găsit-o...

Aşa că, dacă cineva doreşte să o citească, să lase un comentariu la această postare, şi eu i-o trimit. Apoi, după ce o citeşte, o trimite la următoarea persoană înscrisă. Nu mă deranjează dacă cineva simte nevoia să sublinieze pe carte, sau să noteze idei-păreri. Lectură plăcută :)

The sick book tag

Am primit acest tag de la Ely, şi mi-a plăcut tare mult. M-am simţit ca în şcoala generală, acum 100 de ani :), când completam în oracol :D Să vedem ce-am reuşit :)

1. Diabet. O carte dulce, extrem de dulce.
Nu prea citesc cărţi dulci. Atunci când aleg una care se-ncadrează la categoria dulci, încerc să o aleg cât mai puţin dulce :)) Cred că zic pas aici, nu-mi amintesc nimic incredibil de dulce...

2. Varicelă. O carte pe care ai citit-o odată, dar nu o vei mai deschide vreodată.
Sunt multe cărţi pe care probabil nu o să le mai deschid vreodată. Pentru că sunt atâtea care aşteaptă să fie citite, plus câteva care merită să fie recitite...Cum era, so many books, so little time :) Fiindcă trebuie să aleg una, aceasta va fi Fata dispărută, de Gillian  Flynn. Atât de tare m-a dezamăgit şi m-a enervat finalul. Mă-ndoiesc că o voi mai deschide vreodată...

3. Gripă. O carte contagioasă care s-a răspândit ca un virus.
Sub aceeaşi stea, de John Green. Cam acum un an vedeam numai TFIOS peste tot. Am citit-o, şi dacă n-ar fi să aibă un subiect dureros, aş fi pus-o la cărţi dulci. Mi s-a părut clişeică şi uşoară. 

4. Ciclul. O carte pe care o citești în fiecare lună, an sau mai des.
 Marţi cu Morrie, de Mitch Albom. O reiau constant, dar nu chiar în fiecare lună. Şi ar mai fi Bal la casa ofiţerilor-Constantin Mateescu, când mi se face dor de liceu :)

5. Insomnia. O carte care te-a ținut treaz toată noaptea.
 Hoţul de cărţi-Markus Zusak, Înainte să adorm-S.J.Watson şi Umbra vântului-Carlos Ruiz Zafon. Şi nu mai sap în memorie, sigur mai găsesc, pentru că citesc mult noaptea. La Hoţul de cărţi ştiu că era noapte, m-apropiam de final şi...s-a întrerupt curentul :)) Am stat pe întuneric vreo 15 minute, cu cartea în mână, aşteptând să se facă lumină :D 

6. Amnezie. O carte pe care ai uitat-o și a eșuat în a lăsa o impresie puternică în mintea ta.
Leandrul alb, de Janet Fitch...Am citit-o acum câţiva ani, mi-a plăcut foarte mult (asta mi-amintesc), dar habar nu am detalii despre acţiune, personaje. Stiu doar că erau o mamă şi-o fiică, iar una dintre ele omora bărbaţii...parcă :).

   7. Astm. O carte care ți-a luat respirația (care te-a impresionat).
Trilogia Divergent-Insurgent-Experiment. A fost prima distopie citită, mi-au plăcut şi filmele. Al treilea volum m-a dezamăgit puţin, mai ales finalul, dar nu contează...Am citit 3 volume în 4 zile. Vreau să citesc Jocurile Foamei, să văd dacă are acelaşi efect :)

8. Malnutriție. O carte care te-a lipsit de a mai vrea să mănânci.
Aici o să trec două cărţi, în funcţie de cum se interpretează.
1. O carte care mi-a tăiat pofta de mâncare...hm, recent-începuta-şi-probabil-abandonata...Cimitirul animalelor, de Stephen King. Am zis să încerc şi cărţi horror, n-am citit niciodată. Dar constat că nu e genul meu, deloc-deloc. Am auzit că spre final ar fi şi mai nasoală, dar mie deja mi s-a tăiat de ea :))
2. O carte pentru care am renunţat la masă, somn, apă etc :)) Pe aripile vântului şi continuarea, Scarlett. Le-am citit acum câţiva ani, dar mi-amintesc cum am ratat masa, cum mă mutam dintr-o cameră în alta, parcă nu-mi găseam locul..aşteptam odată finalul :))

9. Boala „călătoare”. O carte care te-a luat într-o „călătorie” prin timp și spațiu.   
Umbra vântului-Carlos Ruiz Zafon...A fost atât de captivantă, mi-a părut tare rău când am terminat-o şi am revenit în lumea reală. Vila Aldaya a fost casa mea câteva zile. Am aflat apoi că face parte dintr-o trilogie, aştept momentul să-mi iau şi celelalte două cărţi.

Cam asta a fost. O provoc pe Cătălina , dacă vrea să preia tagul :)

Bucătăreasa zânelor, Zâna dinţişorului, O vizită în ţara zânelor :)

Fiindcă am printre prietenii acestui blog şi mămici cu copilaşi mai mari sau mai mici, m-am gândit să prezint din când în când şi cărţi pentru copii. Avem multe şi variate :) Am ales să încep cu acestea trei pentru că mie îmi plac foarte mult. Când le-am cumpărat, sora-cea-mare nu prea mai era atrasă de astfel de cărţi, trecuse la o altă categorie. Dar nu m-am putut abţine, au ilustraţii atât de frumoase şi potrivite pentru copii. Preferata mea este Bucătăreasa zânelor :) Poveştile sunt minunate...însoţite de poze colorate şi  vesele, peste tot întâlneşti numai zâne, spiriduşi, ciupercuţe, flori etc. Căsuţa iepuroaicei din Bucătăreasa zânelor este prezentată cu atenţie deosebită pentru fiecare detaliu, orice lucruşor este frumos aşezat la locul lui. Ai vrea să te cuibăreşti în fotoliul ei, să croşetezi sau să citeşti cât e iarna de lungă, mai ales că în cămară are tot felul de bunătăţi :D

Noi le-am comandat de aici . Am avut şi cartea Poveşti de noapte-bună, dar când a trebuit să ducem o carte la şcoală, eu şi şcolăriţa am decis s-o ducem pe aceasta. Are câteva poveşti scurte, cu morală, mie mi s-a părut potrivită pentru copiii din clasa pregătitoare.Vi le recomand cu drag. Categoria de vârstă...cred că undeva între 3-6 ani. Ilustraţiile spun tot, aşa că pentru început se poate spune povestea doar privind pozele.

Jurnal (1)

Acest jurnal a apărut prima dată la Tăniuşa , şi a fost preluat de muuulte bloguri. Mi-a plăcut ideea, aşa că voi posta şi eu. Va suferi unele modificări, să fie pe placul cititorilor de cărţi. M-aş bucura să fie preluat şi de voi, cei care mă citiţi, şi aştept cu drag propuneri să-l îmbunătăţim.

Pentru astăzi...22 iunie 2015 

Afară...vremea este perfectă, un soare călduţ, prietenos. Numai bine de o plimbare prin parc, o lectură pe bancă, în aer liber :) Cine-şi permite, eu momentan nu pot :))

Mă gândesc...la cum să-i dau de cap blogspot-ului :))

Ascult...sunetul tastelor :)) Fetele dorm, aşa că este linişte deplină.

În bibliotecă...au poposit 4 cărţi noi :)) P.S. Te iubesc-Cecelia Ahern, Trandafiri-Leila Meacham (două volume) şi Mănâncă, roagă-te, iubeşte-Elizabeth Gilbert. Prima am căpătat-o la un schimb de cărţi, Trandafiri, le-am luat din Auchan, 10 lei amândouă, iar ultima de pe olx, 8 lei :D
 
Citesc...7 pentru o viaţă, de Gabriela Ciucurovski

Un citat ..."Într-o bună zi soarele ne va arăta şi nouă cum de găseşte forţa de a se ridica în fiecare dimineaţă" (În pădurile Siberiei, de Sylvain Tesson)

Plănuiesc...pe termen scurt, plănuiesc un drum la poştă...de ridicat două colete, de trimis alte două. Evident, cărţi. Cartea-plimbăreaţă, În pădurile Siberiei, merge mai departe, să bucure sufletul altui cititor :)

Vacanţă de Crăciun, de W. Somerset Maugham

    

Este o carte care face parte din categoria cărţi-rămase-de-la-fostul proprietar :) Ne-a întrebat dacă vrem ceva din apartament, iar eu am ales biblioteca. N-a fost deloc o alegere grea :)) Şi-a luat câteva cărţi, dar restul mi-au rămas mie. Am citit-o prin iarnă, exact în preajma Crăciunului. După copertă mi-am zis că e o carte uşoară, perfectă pentru vacanţă, dar n-a fost chiar aşa.
    Charley, un tânăr englez de 23 de ani, care provine dintr-o familie normală, caldă, cu părinţi iubitori de artă, se hotărăşte să-şi petreacă vacanţa de Crăciun în Franţa, la prietenul său din copilărie, Simon. Acesta are un caracter foarte dificil, e o persoană introvertită, total opus lui Charley. Aici mi s-a părut mai grea cartea, în sensul că personajul Simon este greu de înţeles. Ca să profite la maxim de vacanţă, Simon îi face lui Charly cunoştinţă cu o prostituată, o rusoaică, prinţesa Olga sau, pe numele ei adevărat, Lydia. Aceasta era căsătorită cu Robert Berger, care se afla la închisoare, condamnat pentru crimă. În cele câteva zile cât stă la Paris, Charley se apropie foarte mult de Lydia, îi află trista poveste şi sunt nedespărţiţi...Oare vor rămâne împreună? Dacă o găsiţi pe la un anticariat, nu ezitaţi, cumpăraţi-o. Profilul psihologic al personajelor o face destul de interesantă.

 Citate din carte:

"Datoria mea este să-mi formez caracterul. Sunt convins că dacă încerci, vei fi în stare să faci din tine însuţi tot ce pofteşti. Totul depinde de voinţă."

"Când eşti departe de oamenii la care te gândeşti, începi să-i idealizezi. Depărtarea contribuie la intensificarea sentimentului de prietenie şi dacă revezi pe cei care-i doreşti, constaţi de multe ori mirat, că nu sunt deloc aşa cum ţi i-ai închipuit."

"E o senzaţie atât de extraordinară, să poţi elimina restul lumii din viaţa ta, pentru câteva ceasuri. Odihnă, linişte, tăcere, singurătate. Îţi face impresia că toate acestea sunt luxuri pe care nu şi le pot permite decât bogaţii şi totuşi nu costă nimic. Mi se pare straniu, cât de greu este să ţi le procuri."

"Da, ai toată dreptatea. Este foarte bine făcut. Este un tablou pictat cu milă şi dragoste de oameni. Nu este numai o coajă de pâine şi o sticlă de vin, ci este pâinea vieţii şi sângele lui Christos. Dar nu trupul şi sângele care se ţine ascuns din calea celor care flămânzesc şi însetează, de către preoţii care-l scot la anumite ocazii. Ci este hrana zilnică a barbaţilor şi femeilor care suferă. Este pâinea şi vinul săracilor care nu cer altceva decât să fie lăsaţi în pace, să poată lucra şi să-şi poată mânca în tihnă pâinea lor amară. Este strigătul de durere al celor dispreţuiţi şi dezmoşteniţi.. Tabloul acesta îţi spune că oricare a fi păcatele oamenilor, în adâncul sufletului lor sunt buni. Coaja aceea de pâine şi sticla de vin sunt simbolul bucuriilor şi al durerilor, al umilinţelor şi nedreptăţilor. Acestea imploră mila şi dragostea; îţi spun că viaţa este scurtă şi că este grea şi că mormântul este rece şi pustiu. Nu este numai o coajă de pâine şi o sticlă de vin; este misterul destinului omenesc pe pământ; zbuciumul omului pentru un gest de prietenie, pentru o fărâmă de dragoste, şi umilinţa resemnării, când vede că până şi acestea îi sunt refuzate." (este un tablou de Chardin)

"Dumneata eşti tânăr şi sănătos, eşti fericit şi bogat. Nu eşti un bărbat prost. Pentru dumneata pictura este o plăcere între o mulţime de alte plăceri. Tablourile îţi dau o senzaţie de căldură şi mulţumire. Plimbându-te printr-un muzeu, este un mijloc foarte plăcut de a-ţi pierde un ceas de trândăveală. Ce poţi cere mai mult decât atâta? Dar vezi dumneata, eu am fost întotdeauna săracă, de multe ori chiar flămândă şi uneori grozav de singură. Pentru mine tablourile au fost comori adevărate, hrană şi băutură şi tovarăşi."

    După ce am terminat cartea, am dat o căutare după autor, şi am văzut că Vălul pictat este scrisă tot de el. Am auzit de filmul cu acelaşi nume, dar nu l-am văzut. Mi-am notat cartea, e pe lista de cărţi-de-citit :)

În pădurile Siberiei, de Sylvain Tesson

   Descrierea cărţii

    "Am înţeles la un moment dat că, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Aşa că nu mi-a rămas decât să mă duc undeva departe de lume, să trăiesc singur, într-o cabană. în pădurile Siberiei. Am cumpărat o izbă de lemn, pe tărâmurile nimănui, la marginea lacului Baikal. Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima aşezare umană, înconjurat de natura sălbatică, am încercat timp de şase luni să descopăr fericirea.

Şi cred că am reuşit. Doi câini, o vatră, nişte vreascuri de foc şi o fereastră de la care puteam privi lacul – nici n-aveam nevoie de mai mult în viaţă.

Nu cumva libertatea înseamnă, în primul rând, să fii stăpân pe timpul tău? Nu cumva fericirea înseamnă, la urma urmei, să ai parte din plin de singurătate, spaţiu şi linişte – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile oraşe?

Atât timp cât există cabane pierdute în locuri neştiute de nimeni, nu e totul pierdut."

    Am primit această carte cu ocazia unui schimb de cărţi. Sau să-i zic un lanţ de cărţi :) Mulţumesc schimb-de-cărţi De la mine va merge la altă persoană, apoi la alta, şi tot aşa... O carte plimbăreaţă :) E greu să-mi găsesc cuvintele potrivite, să exprim ce-am simţit când am citit-o şi cât de mult mi-a plăcut. Fac o paranteză. Când citesc o carte, pasajele care îmi plac le marchez cu un post-it, apoi transcriu citatele într-o agendă şi unele le pun aici, pe blog. Cu blogul sunt la început, dar agende am vreo 10, scrise frumos, cu câte un desen, o inimioară :). De-asta am avut reţineri cu scrisul pe blog, parcă nu este atât de personal şi intim cum este hârtia. Tot din acest motiv nu reuşesc să citesc e-book-uri. Închid paranteza :) Ei bine, această carte e plină de post-it-uri...Ce să transcriu, ar trebui s-o copiez pe toată?! Limbajul este unul simplu, se citeşte uşor, dar este foarte profundă. Te-ndeamnă la simplitate şi libertate :) Evident, nu putem pleca toţi în pădure.

"Orice măsură de protejare a sălbăticiei este sortită eşecului, fiindcă nu poţi îngriji decât lucrurile pe care le poţi vedea şi mângâia, dar când vor fi destui oameni care să vadă şi să mângâie, nu va mai fi nimic de îngrijit. Când mulţimile ajung în pădure, sunt acolo ca să taie copaci. Viaţa în pădure nu e o soluţie pentru problemele ecologice. Fenomenul conţine contraprincipiul său. Când masele vor împânzi codrii, vor aduce cu ele toate relele de care au pretins că fug, părăsind oraşele. Nu există cale de scăpare." (citat din carte)

    Sunt convinsă că putem ajunge la un echilibru fără să fie nevoie de soluţii radicale. Avem nevoie de puţine lucruri ca să fim fericiţi şi liberi. După ce am terminat cartea, am rămas cu un sentiment de pace, plus câteva lacrimi în ochi. Şi o dorinţă imensă de a evada undeva, într-o pădure cu mult verde. Aşa că am pus copiii în maşină şi ne-am dus la cea mai apropiată pădure, cocoţată pe un deal, de unde se vede foarte frumos oraşul :) Probabil îmi voi cumpăra cartea, pentru că ştiu de-acum că voi simţi dorinţa de a o redeschide. Încerc să aleg câteva fragmente mai reprezentative, să vă conving să o citiţi :) Să faceţi o călătorie virtuală (sau nu :D) pe malul lacului Baikal.

Citate din carte:
 

"O lume obsedată de imagine nu are acces la misterioasele emanaţii ale vieţii. Niciun obiectiv fotografic nu va capta vreodată amintirea pe care un peisaj ne-o lasă în inimi. Când chipul cuiva trimite spre noi ioni negativi ori o chemare nerostită, cum ar putea un aparat foto să prindă aşa ceva?"

"Singurătatea este un balsam pentru toate rănile. E ca o cutie de rezonanţă în care ecourile unor trăiri se aud de zece ori mai intens când tu însuţi le propagi. În acelaşi timp, îţi impune un fel de responsabilitate: sunt mesagerul omenirii într-un tărâm neomenesc. Sunt obligat să mă bucur şi în numele celor care nici nu visează la asemenea experienţe. Doar în singurătate ţi se umple mintea de gânduri, pentru că singurul dialog posibil este cu propria fiinţă. Te spală de păcatul flecărelii, te îndeamnă la introspecţie. Cheamă din adâncul memoriei amintirea celor iubiţi."

"Viaţa în pădure este o formă de revoltă. Cine stă într-o cabană dispare de pe monitoarele de control. I se pierde urma. Nicio tranzacţie bancară, niciun telefon, niciun mesaj, nimic. Nu-l mai găseşti la evidenţa populaţiei. E un soi de hacker în răspăr. Totuşi, pentru asta nu e nevoie să te duci în pădure.Ascetismul revoluţionar se poate practica şi în mediul urban. Societatea de consum îţi lasă libertatea de a adopta un stil de viaţă ascetic. E nevoie doar de un pic de disciplină. În mijlocul abundenţei, poţi alege să trăieşti ca un nabab, desigur, dar la fel de bine poţi s-o faci şi ca un pustnic, printre şoaptele cărţilor. Poţi oricând lua calea pădurilor interioare, fără să fie nevoie să-ţi părăseşti apartamentul."

"Păcatul nostru, al oamenilor, este că am pierdut bucuria cu care câinele se repede mereu după acelaşi os. Ca să fim fericiţi, suntem nevoiţi să ne înconjurăm de obiecte din ce în ce mai sofisticate. Obiectul după care ne asmute publicitatea este mereu altul."

Mincinoşii, de E. Lockhart

Descrierea cărţii:
"O familie frumoasă şi distinsă.
O insulă privată.
O fată vulnerabilă şi îndrăgostită.
Un băiat curajos, plin de pasiune.
Un grup de patru prieteni, Mincinoşii, a căror prietenie se dovedeşte a fi distructivă.
O revoltă. Un accident. Un secret.
Minciună după minciună.
Dragoste adevărată.
Adevărul.
Citeşte Mincinoşii. Şi dacă te întreabă cineva cum se sfârşeşte, minte, pur şi simplu!"

    Am împrumutat această carte de la o tânără cititoare. Am specificat că este tânără ca să înţelegeţi de ce nu mi s-a potrivit cartea foarte bine...eu am dublul vârstei ei :)) E o carte pentru adolescenţi, seamănă puţin cu Împăratul muştelor, de William Golding. Se citeşte uşor, are fraze scurte, am terminat-o în două zile, şi nu am avut mult timp la dispoziţie. Patru tineri îşi petrec, an de an, vacanţele la bunici, pe o insulă privată. Grupul lor riscă să fie despărţit chiar de mamele acestora, care vor să ia cât mai mult din averea bunicului. Cei patru decid să lupte pentru sentimentele care-i unesc, însă calea aleasă de ei nu este una bună şi finalul este...ei bine, sper că finalul este o minciună, şi că nu se v-a întâmpla vreodată asta. (recomandarea este de la 14+ ani). Cartea te determină să meditezi la ce este important pentru un adult şi ce este important pentru un copil/tânăr. Nu mă încântă foarte tare cărţile pentru adolescenţi pentru că limbajul este unul uşor, mi se pare că răsfoiesc un ziar, însă nu voi renunţa la a le citi, pentru că astfel pătrund puţin în mintea tinerilor, îmi voi înţelege copiii mai bine. Îmi reamintesc că şi eu am trecut pe-acolo, am avut trăiri asemănătoare, iar acum tind să le uit...

Citate din carte:
"Venisem aici, pe insulă, dintr-o casă a lacrimilor şi falsităţii, şi îl zărisem pe Gat, văzusem trandafirul din mâna lui, şi în clipa aceea, cu lumina ferestrei pogorându-se asupra lui, merele de pe blatul de bucătărie, mirosul de lemn şi ocean în aer, am numit-o dragoste."

"Nu vreau să am nimic care să nu-mi trebuiască. (...) Povestesc despre cum mi-am dat lucrurile unor oameni cărora le vor folosi cu adevărat, despre cum am căutat o casă potrivită pentru ele."

Cenuşă şi pulbere, de Yrsa Sigurdardottir

Descrierea cărţii:
"S-a întâmplat cu adevărat în 1973, în Insulele Westmann: o erupţie vulcanică a îngropat sub lavă cea mai mare parte a unei aşezări omeneşti.
2007: Acum, locul este supranumit «Pompeiul Nordului» şi reprezintă un punct de atracţie pentru turişti. O echipă de arheologi sapă pentru a scoate la lumină casele acoperite de cenuşă şi descoperă într-o pivniţă trei cadavre.
Markús Magnusson, care era doar un adolescent atunci când vulcanul a erupt, este acuzat de crimă. Încercând să-l apere, avocata Thóra Gudmundsdottir constată că locuitorii insulei sunt ciudat de rezervaţi în a-i oferi sprijinul. Cazul se complică atunci când apare o nouă victimă, iubita din adolescenţă a lui Markús..."

   Am câteva cărţi din seria autorilor nordici acasă, şi singura care rămăsese necitită era "Cenuşă şi pulbere". Am tot amânat-o pentru că nu-mi plac foarte mult cărţile poliţiste, mai ales cele care devin prea violente (şi cele din seria autorilor nordici au tot felul de chestii urâte prin ele, uneori). Îmi place cum scrie Yrsa Sigurdardottir, este a doua carte a ei pe care o citesc. De la primele 2-3 pagini mi-a fost foarte greu s-o las din mână. Autoarea ştie când este momentul să mai scoată un as din mânecă, să mai dezmorţească puţin acţiunea care pare să se fi domolit. Normal, la acest gen de literatură, te obsedează mereu întrebarea "cine e criminalul?". Dacă la alte cărţi mai nimeream, sau măcar eram pe-aproape, ei bine aici am rămas şocată şi enervată de identitatea asasinului :)) Vreau să găsesc şi cartea "Suflete damnate", din recenzii mi s-a părut foarte bună. Nu mai este pe stoc în librăriile on-line, sper s-o găsesc la bibliotecă sau pe la vreun anticariat.

Cântecul de sirenă, de Nora Roberts

Descrierea cărţii:
De mai bine de trei sute de ani, Bluff House se înalţă deasupra plajei Whiskey Beach, străjuindu-i ţărmul – şi secretele. Dar pentru Eli Landon e acasă...
Avocat în Boston, Eli a îndurat un an intens de atenţie publică şi anchete poliţieneşti după ce a fost acuzat – dar niciodată dovedit ca vinovat – de uciderea celei care urma să îi devină în scurt timp fosta soţie. Epuizat, se refugiază în cele din urmă la Bluff House, sperând să dea uitării coșmarul și să-și urmeze adevărata pasiune – aceea de a deveni scriitor. Iar întâlnirea cu Abra Walsh, o femeie surprinzătoare și cu numeroase talente, îl face să spere că viața îi mai poate oferi și o a doua șansă la dragoste și la fericire. Dar când viețile lor încep să se împletească, se trezesc captivi într-o pânză de mistere și legende ce se întinde peste secole – iar în mrejele ei s-a prins şi un om hotărât să răzbune o nedreptate din trecut și să-l distrugă pe Eli Landon o dată pentru totdeauna...

O altă carte de vacanţă. Mă simt foarte obosită zilele astea, sunt multe gânduri care nu-mi dau pace. Mi-este greu sa ma concentrez la cărţi mai grele, aşa că am ales tot una uşoară. Mă bucur că am ales bine atunci când am cumpărat-o, nu este chiar sirop :) Mi-a făcut plăcere să evadez pe malul mării, într-o casă impunătoare, un castel cu legende şi comori. Nu cred că am mai citit alte cărţi scrise de Nora Roberts. Dar o să mai încerc, asta mi-a plăcut. Am îndrăgit-o pe Abra din prima clipă, toate pasiunile ei mă atrag şi pe mine, unele chiar mă gândeam să le încerc...yoga, masaj, beţişoare parfumate :-) Mi-a transmis numai energie pozitivă. Să zicem că această carte şi-a atins scopul...relaxare :-)

Citate din carte:
"-Gânduri sexy în univers.
 -Nu poate să strice. De unde îşi iau ideile scriitorii şi artiştii, şi inventatorii, şi toţi oamenii creativi?
   Ridică mâinile şi desenă cu arătătoarele cercuri în aer.
 -De acolo vin?
 -Acolo sunt. Lăsându-şi mâinile în jos, coborî cu degetele într-o linie fermă peste coloana lui vertebrală. apoi urcă din nou. Oamenii trebuie să se deschidă, să se întindă după ele. Dacă sunt gânduri pozitive sau negative, de tine depinde. Una dintre modalităţile de a pune mâna pe cele bune e să îţi începi ziua deschizându-te."

Legături miraculoase, de Judy Duarte

    Descrierea cărţii:
    Claire Harper își încheie fiecare zi de lucru alergând câte opt kilometri în jurul parcului Mulberry, sperând că joggingul o va ajuta să fugă şi de suferința pe care o poartă de trei ani încoace. Dar sportul nu poate să-i întărească decât trupul, nu și sufletul rănit. Asta până când, într-o seară, dă din întâmplare peste un plic pe care scrie cu litere stângace: „Pentru Dumnezeu, de la Analisa”.  Scrisoarea îi aparține unei fetițe orfane, dornică să afle ce fac mama și tatăl ei în rai, și declanșează un întreg lanț de evenimente ce va schimba radical viețile mai multor oameni care, la prima vedere, nu au nimic în comun.
Rând pe rând, Claire, Sam, unchiul și tutorele Analisei, Hilda, bătrâna dădacă a fetiței, Walter, un veteran al Războiului din Coreea ce se luptă cu patima alcoolului, Maria, o tânără însărcinată, aflată în pericol de a-și pierde casa în care a crescut şi Trevor, un băiețel singuratic, marcat de o puternică suferință, își recapătă speranța, încrederea în oameni și puterea de a ierta greșelile trecutului. Iar pe măsură ce inimile se deschid, prieteniile devin mai profunde, rănile se vindecă și viețile se întrepătrund tot mai mult, fiecare va descoperi că niciodată nu e prea târziu să iubești din nou.

    Simţeam nevoia să citesc ceva uşor, genul de carte unde nu trebuie să te concentrezi prea tare. Am vreo câteva cărţi chick-lit acasă, luate din supermarket sau de la Inmedio, la 5-6 ron. Citesc descrierea de pe copertă şi dacă nu par foarte siropoase, atunci mai iau şi eu câte una. Zic că le cumpăr pentru soacră, să nu umblu la fondul MEU pentru cărţile MELE :))) Cartea asta a fost drăguţă. Nu cu multă acţiune, nici romantism...o carte liniştită. 

    Citate din carte:
"Azi se simţea un vânticel uşor, o boare divină, aşa cum obişnuia să spună bunica ei. Din aceea care poartă şoaptele lui Dumnezeu către cei care-şi fac timp să stea şi să asculte."
"-Tu ştii ce e credinţa, nu-i aşa? (...) -E atunci când vezi un bebeluş nou-născut care a fost în burtica mamei lui. Şi când vezi un fluture care iese din cocon. Şi când te uiţi în sus, la cer, şi vezi o stea căzătoare. Nu înţelegi cum le-a făcut Dumnezeu, dar ştii că le-a făcut. Pentru că lucrurile de genul ăsta nu se petrec din întâmplare."

Fata de hârtie, de Guillaume Musso

    Descrierea cărţii
Tom Boyd este un scriitor celebru, aflat în pană de inspiraţie. Billie este o tânără frumoasă şi rebelă, cu un simţ al umorului neobişnuit. Dar mai e un amănunt: Billie este chiar eroina romanelor lui Tom. Într-o noapte, când el se afla pe buza prăpastiei, ea prinde viaţă. Şi îi aduce o veste tulburătoare: dacă el nu mai scrie, ea va muri. Astfel începe o călătorie halucinantă, în care Tom trebuie să-şi recapete inspiraţia, ca să poată salva viaţa femeii de care tocmai se îndrăgosteşte. Explozivă şi plină de umor, cu accente de comedie romantică şi thriller, Fata de hartie sfidează orice scenariu previzibil.

    M-a dezamăgit această carte. Citisem că ar fi printre cele mai bune cărţi ale lui Musso, am aşteptat-o la o mega-reducere (70%) şi eram bucuroasă că în sfârşit o am. Până la jumătate mi s-a părut chiar plictisitoare, iar ceea ce s-a vrut suspans, goana după ultimul roman, mi-a dat impresia unei acţiuni trase de păr. Finalul da, aş putea zice că este surprinzător, dar parcă şi pe acesta l-aş fi văzut altfel, să rămână sub semnul ficţiunii, aşa cum a fost ideea de bază a romanului. Cred că sunt eu mistreţul neprietenos zilele astea :)) (Cu mistreţul neprietenos era un banc, nu mi-l amintesc, dar mi-a plăcut şi-am păstrat formularea asta pentru zilele când sunt mai morocănoasă :D )
 
    Citate din carte:
"Unele lucruri sunt uşor de început, dar nu-şi capătă adevăratul sens decât atunci când le-ai dus la bun sfârşit." 
"Legăturile se fac şi se desfac, asta-i viaţa. Într-o dimineaţă, unul rămâne şi celălalt pleacă, fără să ştii întotdeauna de ce. Nu pot să-i dau totul celuilalt având această sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu vreau să-mi clădesc viaţa pe sentimente, pentru că sentimentele se schimbă. Sunt fragile şi nesigure. Le crezi profunde şi când colo sunt supuse unei fustiţe care trece, unui zâmbet amăgitor. Mă ocup de muzică, fiindcă muzica nu va pleca niciodată din viaţa mea. Îmi plac cărţile, căci cărţile vor fi mereu aici. Şi apoi...oameni care se iubesc pentru toată viaţa, eu nu cunosc."
"Lectura este un pact de generozitate între autor şi cititor; fiecare are încredere în celălalt, fiecare contează pe celălalt."

Eleganţa ariciului, de Muriel Barbery

     Mi-am cumpărat această carte vara trecută. Auzisem despre ea, dar abia când am văzut-o la chioşcul de ziare, la un preţ foarte mic, m-am hotărât s-o cumpăr. Din diverse motive am tot amânat s-o citesc. Mi se părea grea, şi încă mi se par greu de pătruns unele paragrafe. Filozofie curată :) Dar am primit cadou ceai verde cu iasomie, şi am aflat că în carte se bea ceai de iasomie, aşa că...mi-am făcut un ceai şi-am pornit lectura :)
     Două vieţi, două poveşti, descrise în paralel. (M-a ajutat mult o recenzie a cărţii, în care se explică faptul că fiecare poveste este scrisă cu font diferit. Aşa că mi-a fost uşor de la început)
*Renee, 54 de ani, de 27 de ani portăreasă la nr.7, rue de Grenelle, o casă boierească, cu apartamente de lux. "văduvă, scundă, urâtă, dolofană (...) N-am studii, am fost întotdeauna săracă, discretă şi insignifiantă. Trăiesc singură cu pisica mea, un motan mare şi leneş (...) Nici el, nici eu nu facem deloc eforturi pentru a ne integra în hora semenilor noştri." În spatele acestei descrieri banale, se află o femeie foarte deşteaptă, citită, iubitoare de artă.
*Paloma, 12 ani, locuieşte într-unul din apartamentele de la nr.7. "Părinţii mei sunt bogaţi, familia mea e bogată, iar sora mea şi cu mine suntem prin urmare virtual bogate.(...)Întâmplarea face să fiu foarte inteligentă. Chiar excepţional de inteligentă." Hotărăşte ca atunci când va împlini 13 ani, să se sinucidă. Până atunci îşi notează în "Jurnalul mişcării lumii" ideile ei despre viaţă, moarte etc.
     Vieţile celor două se schimbă atunci când în imobil se mută un nou proprietar, Kakuro Ozu.
      Tare, tare dragă mi-a devenit această carte. M-am regasit în multe experienţe trăite de Paloma şi Renne. Mi-am notat câteva chestii care ţin de cultura generală şi de cultura japoneză. Nu ştiu ce paragrafe esenţiale aş putea nota, pentru că toată-toată cartea e superbă. E un amestec de filozofie, umor şi dragoste. Combinaţie fatală :)
      Aceste rânduri, care se referă la muzică, mi-au plăcut foarte mult, mi-aş dori să le fi scris eu :) "De fiecare dată e la fel, îmi vine să plâng, mi se pune un nod în gât şi fac tot ce pot pentru a mă stăpâni, dar uneori e la limită: abia mă abţin să nu izbucnesc în hohote de plâns. Când e un canon, privesc în pământ fiindcă e prea multă emoţie deodată: e prea frumos, prea solidar, prea copleşitor. Nu mai sunt eu însămi, fac parte dintr-un tot sublim căruia îi aparţin şi ceilalţi şi, la momentul acela, mă întreb întotdeauna de ce nu-i asta regula vieţii de zi cu zi şi nu doar un moment coral de excepţie. Când corul se opreşte, toata lumea ii aclamă, cu feţele luminoase, pe coriştii radioşi. E atât de frumos. Până la urmă, mă întreb dacă adevărata mişcare a lumii nu e cântecul."

Anna Karenina, de Lev Tolstoi

    Conform provocării mele, roman clasic :) Cred că e prima dată când citesc un roman al cărui final îmi este cunoscut. Cine nu-l cunoaşte?! Chiar şi aşa, mi-a plăcut foarte mult. Poate pentru că deşi ştiam cum se termină povestea de iubire dintre Anna şi Vronski, eu am trăit şi iubit mai mult cealaltă poveste...care mi-a ţinut trează curiozitatea până la sfârşit. Nu ştiam de ce m-am ataşat aşa mult de Kitty şi Levin. Pentru că, în mintea mea, Kitty semăna foarte mult cu Marianne din Raţiune şi Simţire, de Jane Austen. (carte dragă :) ). Despre Anna...nu am nimic de zis. Nu mi-a plăcut, nu mi-au plăcut alegerile ei. Ce-a semănat a cules :) Asta am simţit, sorry :)
    Romanul a fost pe gustul meu...cu personaje a căror structură psihologică este complexă. Îmi fac curaj să citesc Război şi pace, tot de Lev Tolstoi :) Uneori fug de cărţile mari, pentru că dacă nu-mi plac....ce mă fac?! Nu prea las cărţi neterminate...
    Şi, off-topic, să zic aşa, suntem la varicela-episodul 2-sora-cea-mică :)) Iar stăm în casă o săptămână...

Achiziţii noi

    Lunile următoare voi avea un buget foarte mic pentru cărţi (aproape spre 0, aşa ar trebui :D). Încerc să fac diverse artificii, să nu resimt prea tare această decizie :)) Am intrat la întâmplare pe un site cu vânzări, am ales oraşul meu să nu cumva să mai plătesc şi taxe poştale şi surpriză...mi-am luat 4 cărţi cu 12 lei, happy happy: Robert Kiyosaki-Tânăr şi bogat, Catherine Siguret-Femei celebre pe divan, Martha Stewart-Regulile Marthei şi Bhante Henepola Gunaratana-Mindfulness pe înţelesul tuturor. Mi s-a părut o adevărată afacere, având în vedere că sunt în stare foarte bună. Aş posta şi poze daca ar funcţiona camera foto :) Prima pe lista de citit este cartea lui Kiyosaki. Am început un caiet de cheltuieli, mă tot gândesc la diverse modalităţi de a economisi etc, aşa că a picat la fix, chiar dacă tematica ei nu e musai despre asta. Sigur îmi va fi de folos. 
    Pentru Ana am luat următoarele patru cărţi din seria Portalul magic. Sunt noi şi sunt ascunse bine în şifonier, le va primi de 1 iunie :). Să văd cum mă dau de trei ori peste cap să-i mai iau câteva cărticele, pentru ca asta îşi doreşte. 

Camera, de Emma Donoghue

    Descriere
    Pentru Jack, un băieţel în vârstă de cinci ani, Camera înseamnă lumea. Acolo s-a născut şi a crescut; împreună cu mama lui, acolo se joacă, citeşte şi învaţă lucruri despre viaţă. Noaptea, mama îl închide cu grijă în dulap, unde trebuie să doarmă când vine Batrânul Nick în vizită. Pentru Jack, Camera înseamnă acasă, dar pentru mama lui e închisoarea în care Batrânul Nick a ţinut-o captivă timp de şapte ani. Prin determinare, ingeniozitate şi o dragoste uriaşă, mama a creat o viaţă pentru Jack. Dar ştie că nu e de ajuns... nici pentru Jack, nici pentru ea însăşi. Aşa că pune la cale un plan de evadare, crezând în curajul fiului ei şi în noroc. Însă nu înţelege cât de puţin pregătită este în realitate pentru ca planul să reuşească.
    Narată în întregime în limbajul plastic şi savuros al lui Jack, băieţelul de cinci ani, Camera este o poveste despre curaj şi despre legătura profundă dintre părinte şi copil.

    Foarte, foarte mult mi-a plăcut această carte. Mi-aş fi dorit să aibă mai multe pagini. Este dureroasă, am empatizat cu Jack şi mămica lui, m-am simţit prizonieră împreună cu ei, am plâns la final. Şi, ca o coincidenţă, am citit cartea fiind închisă în casă, deoarece sora-mai-mare are varicelă :-) M-am bucurat că e doar o carte, că e ficţiune. Ar fi cumplit ca undeva, în lumea asta care devine tot mai bolnavă, să existe astfel de cazuri. Dar, exact cum spune Mami, există mai multe moduri de a ţine un om sechestrat. Am admirat-o, a încercat, atât cât i s-a permis, să-l crească frumos pe Jack, l-a ţinut departe de Bătrânul Nick şi i-a creat o Lume într-o Cameră (trebuie să reiau lectura unui pasaj, pentru că nu reuşesc să-mi dau seama ce este Şarpele Ou :-)). Şi când mă gândesc că am cumpărat cartea doar pentru că era redusă foarte mult, n-am citit nimic despre ea pe net. A trecut testul, rămâne la noi în bibliotecă :-)
     
    Citate
    "De pe faţa lui Mami curge apă pe faţa mea. Mă dau brusc la o parte, e sărată."

     "Dar ideea e că sclavia nu e o invenţie nouă. Iar detenţia solitară-ştiaţi că în America avem mai mult de 25.000 de prizonieri în celule de izolare? Unii dintre ei de peste douăzeci de ani? (...) Cât despre copii, sunt locuri unde bebeluşii zac în orfelinate câte cinci într-un pătuţ cu suzetele lipite de gură, copii violaţi de Tati în fiecare noapte, copii în închisoare, copii care fac covoare până orbesc...
    Un minut e linişte. Apoi femeia spune:
    -Experienţele dumneavoastră v-au făcut să simţiţi o imensă compasiune pentru copiii suferinzi din întreaga lume.
    -Nu doar pentru copii, spune Mami. Oamenii sunt sechestraţi în tot soiul de moduri."

    "Observ că, în lume, persoanele sunt aproape tot timpul stresate şi nu au timp.(...)Cred că timpul se întinde foarte subţire, ca untul, peste toată lumea, peste drumuri şi case şi locuri de joacă şi magazine, aşa că nu e decât câte-un cubuleţ de timp pe fiecare loc, şi apoi toată lumea trebuie să se grăbească la cealaltă bucăţică.  În plus, peste tot văd că cei mai mulţi adulţi nu iubesc copiii, nici măcar părinţii lor. Spun despre copii că sunt minunaţi şi foarte drăguţi, îi pun să facă acelaşi lucru tot timpul ca să le poată face poze, dar de fapt nu vor să se joace cu ei. Preferă să stea jos şi să bea cafea şi să vorbească cu alţi adulţi. Uneori e câte un copil mic care plânge şi Mami a lui nici măcar nu-l aude."

    "Sufletul îşi alege compania care-i convine. Apoi închide uşa."

Plan de lectură

Mi-am propus ca în fiecare lună să citesc patru cărţi, genuri diferite. Vom vedea cât o să şi reuşesc, mai ales că peste câteva luni încep munca. Provocarea mea e cam aşa, în linii mari...o carte clasică, o carte a unui scriitor român, o carte de dezvoltare personală şi o carte a unui autor străin modern, contemporan. Îmi dau voie să fac unele abateri de la plan, în funcţie de ce cărţi îmi cad în mână...:-) Şi cum aş putea să încep, dacă nu cu stângul :-)) Am terminat Fata dispărută, de Gillian Flynn. (Trebuia să o citesc, o aveam împrumutată, altfel începeam direct cu o carte clasică). Ar trebui să mă duc spre altă categorie, dar mi-am achiziţionat recent câteva cărţi noi, iar una m-a atras foarte tare din descriere. Aşa că...deja am o mică abatere :-) Mă redresez pe parcurs. Mi-am făcut acest plan de luptă pentru că sunt multe cărţi clasice foarte bune pe care încă nu le-am citit, pentru că şi literatura română, mai veche sau mai nouă, merită o şansă...Acestea fiind spuse, îmi urez succes :-))

Prinţesa lupilor - Cathryn Constable

    Descriere
    Fiind singură pe lume, Sophie visează să devină o persoană specială, dar nu şi-ar fi imaginat niciodată aşa ceva. Într-o excursie cu şcoala spre Rusia, Sophie şi două prietene se trezesc într-un tren greşit. Sunt ajutate de frumoasa prinţesă Ana Volkonskaia, care le invită la palatul său de iarnă şi le fascinează cu poveşti despre diamante pierdute şi un trecut tragic. Dar, odată cu venirea nopţii şi apariţia lupilor, Sophie descoperă ceva mai mult decât visuri în acest palat al secretelor.

    Este o carte pentru copii, dar am citit-o cu mare plăcere. Mi-a plăcut coperta, dar oricum obişnuiesc să citesc şi eu cărţile care trec prin mâinile fetelor, aşa că îi venea rândul. Într-un internat din Londra, trei fete cu personalităţi diferite îşi fac planuri de vacanţă. Sophie îşi doreşte o călătorie la Sankt Petersburg, visează la zăpada din Rusia. Dorinţa i se împlineşte, însă trenul le conduce în altă parte decât îşi imaginau fetele. De aici povestea îi va fermeca pe copii...pădure de mesteceni, urletul lupilor, prinţesa de la Palatul de Iarnă Volkonski, multă zăpadă, diamante... Sunt fascinată de limba rusă, de basmele lor, probabil de-asta mi-a plăcut foarte mult cartea. O recomand cu drag. Mulţumesc, dragă Ghinduţă , la voi am descoperit-o.

    Citate
    "-Ce este toska? întrebă ea.
      -Cuvântul nu are o traducere exactă în limba voastră, dar este un fel de tristeţe, o melancolie care chinuieşte sufletul rusesc. Aşadar, ca să îl lecuim, bem ceai! Îşi ridică paharul şi salută. Sau privim un chip frumos."

     "-Ai grijă la lună, micuţă Sophie, şopti Ivan Ivanovici. Te va vrăji. Înainte să-ţi dai seama, nu vei mai putea trăi în prezent, ci doar în lumea viselor."

Chemarea îngerului - Guillaume Musso

    Descrierea cărţii
New York, aeroportul Kennedy. În sala de aşteptări aglomerată, un bărbat şi o femeie se ciocnesc, îşi cer scuze, apoi fiecare îşi vede de drumul lui. Madeline şi Jonathan nu se mai întâlniseră niciodată şi n-ar fi trebuit să se revadă. Dar, ajunşi la destinaţiile lor, descoperă că au încurcat telefoanele mobile. Când îşi dau seama de greşeală, sunt despărţiţi de zece mii de kilometri: ea are o florărie la Paris, el se ocupă de un mic restaurant la San Francisco. Învinşi de curiozitate, fiecare cercetează conţinutul telefonului celuilalt. O dublă indiscreţie şi o revelaţie: vieţile lor sunt legate printr-un secret pe care-l credeau îngropat pentru totdeauna…
 
   N-am fost foarte încântată, să spun direct :) Te ţine în suspans (am terminat-o în două zile), e adevărat, dar...cam atât.  Nu e genul de carte pe care aş vrea s-o păstrez în bibliotecă, pentru generaţiile viitoare :) Combină frumos o poveste de dragoste cu un thriller poliţist, nici nu îmi imaginam la început că bucătarul se va transforma în investigator (la partea unde interpretează mesajul transmis de Alice, deja mă gândeam la Codul lui DaVinci), iar florăreasa în poliţist. Un singur lucru nu mi-a plăcut la Madeline. Când spune numele informatorului, deşi ştie că va fi ucis. E-adevărat că pentru ea însemna foarte mult să afle ce s-a întâmplat cu Alice, dar parcă putea să încerce altfel, m-a întristat alegerea ei. Foarte mult mi-au plăcut mesajele de la începutul fiecărui capitol :)) Redau câteva...mi le-am notat si eu în agenda mea cu citate :) Profunzimea acestor mesaje creşte pe măsură ce acţiunea se intensifică.

   "Toată lumea are secrete. Trebuie doar să afli care sunt" - Stieg Larsson
   "Inima femeii este un labirint de subtilităţi care sfidează spiritul grosier al masculului aflat la pândă. Dacă vreţi într-adevăr să posedaţi o femeie, trebuie mai întâi să gândiţi ca ea şi primul lucru pe care-l aveţi de făcut este să-i cuceriţi sufletul."- Carlos Ruiz Zafon
     "Dorinţa de a cunoaşte total pe cineva este un mod de a-l subjuga, de a-l exploata. Este o dorinţă la care trebuie să renunţi." - Joyce Carol Oates
    "Uneori tot iubire e şi asta: să-i laşi să plece pe cei pe care-i iubeşti" - Joseph O'Connor
    "Întotdeauna ai de ales. Eşti chiar suma alegerilor tale." - Joseph O'Connor
     "Ameţeala este altceva decât frica de a nu cădea. Este vocea hăului de sub noi care ne atrage şi ne vrăjeşte, dorinţa de cădere de care ne apărăm după aceea cu spaimă." - Milan Kundera
    "Un secret pe care-l păstram este ca un păcat pe care nu-l mărturisim nimănui: germinează, se alterează în noi şi nu se poate hrăni decât cu alte secrete." - Juan Manuel de Prada
    "Nu ştiu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te ţin de mână." - Alfred de Musset
    "Ceea ce morţii le lasă celor vii (...) este desigur o tristeţe de neconsolat, dar şi datoria de a trăi mai intens, de a împlini partea de viaţă de care morţii au fost nevoiţi aparent să se despartă, dar care rămâne intactă." - Francoise Cheng
    "Fiecare dintre noi este o lună, cu o faţă ascunsă pe care nimeni n-o vede." - Mark Twain
    "-E cumplit să vrei să protejezi pe cineva şi să nu fii în stare s-o faci, observă Îngerul.
      -Nu poţi proteja oamenii, micuţule, răspunse Wally. Tot ce poţi să faci este să-i iubeşti." - John Irving

Cărţile Marinei

    Bine aţi venit în căsuţa mea confortabilă :) Un spaţiu în care primesc oameni dragi, oameni pasionaţi de cărţi şi ceai, oameni care văd griul vieţii, dar aleg să-l schimbe în roz...oameni veseli şi optimişti. Suntem trei fete aici (girl power :)), mică (1n6luni), mijlocie (6ani6luni) şi maaaare (33ani). Treceţi cu vederea micile sau marile greşeli pe care le vedeţi aici...sunt la început, îmi găsesc greu cuvintele când trebuie să le aştern pe hârtie şi, în plus, mă ambiţionez să scriu şi cu caractere româneşti, pe care de-abia le găsesc pe tastatură :))
    P.S. Salutare, Ligia...Probabil eşti prima căreia îi arăt micul meu proiect :)