Călătoria, de Natsume Soseki

    Am căpătat cărticica în urma unui schimb de cărţi :) Coincidenţă sau nu, am început două cărţi în paralel, ambele cu acest titlu...călătoria. (Natsume Soseki, Brandon Bays). Am realizat pe parcurs că ambele au acelaşi titlu şi, oarecum, acelaşi subiect...o călătorie către tine însuţi.   

    În cea scrisă de Natsume Soseki, ne este prezentat un pictor-poet, care porneşte într-o călătorie în munţi. Este o carte statică, acţiunea lipseşte, pictorul meditează pe seama ritmului alert al vieţii noastre de zi cu zi. Cred că este o carte plictisitoare pentru persoanele dinamice...nu au parte de suspans, totul curge lent, fiecare frază trebuie analizată şi trecută prin filtrul minţii şi sufletului. Abundă în noţiuni din Japonia, face trimiteri la mulţi pictori şi poeţi japonezi. Despre câţiva am căutat informaţii pe net, le-am admirat tablourile. Încet aluneci într-o altă lume, diferită de a noastră, a europenilor. Te laşi cuprins de cântecul privighetorilor, savurezi un ceai sub cireşul înflorit :)

    Dar peste toată această serenitate pluteşte umbra războiului. Întâlnirea dintre tânărul Kyuichi şi pescar m-a răscolit profund. Mă gândeam de câte ori trecem pe lângă cineva care poartă adevărate războaie în suflet, şi noi nu ştim.

"Îşi înghiţi lacrimile, considerând că e ruşinos ca un bărbat să-şi trădeze emoţia faţă de alţii. Kyuichi se întoarse tăcut şi se uită spre mal, unde, sub o salcie, un pescar privea atent la undiţă. Trecând destul de aproape, valul făcut de barca noastră alunecă încet până la el. Ridicându-şi brusc ochii, omul prinse privirea lui Kyuichi. Se priveau fix unul pe celălalt, dar nicio luminiţă de apropiere nu scânteie între ei. Omul se gândea doar la peşte, în timp ce în capul lui Kyuichi nu era loc nici măcar pentru un singur crap. Într-un calm netulburat, lunecarăm pe lângă pescar." 

    Cartea este micuţă, dar bogată în trăiri şi informaţii...respectă zicala "esenţe tari în sticluţe mici" :) Mă gândeam că o dau gata repede, dar n-a fost aşa. Şi am rămas cu sentimentul că mi-au scăpat multe...

                                                             Citate din carte:

"Aici, în munţi, aproape de încântările Naturii, tot ceea ce vezi şi ce auzi e bucurie. O bucurie netulburată de vreun neajuns real. S-ar putea să te doară picioarele, ori să simţi  lipsa unei mâncări alese, dar asta-i tot."

"Nu există niciun fel de mâncare occidental, poate cu excepţia salatei şi a ridichiilor, care să aibă o culoare atrăgătoare. Ce valoare nutritivă are, nu ştiu, dar din punct de vedere artistic mâncarea europeană este extrem de necivilizată. Pe de altă parte, mâncarea japoneză, fie ea supă, aperitiv sau peşte crud, este întotdeauna frumoasă. E atât de plăcută ochiului, că merită să te duci la o ceainărie numai ca să priveşti felurile de mâncare înşirate, chiar dacă pleci fără să mănânci."

"Că te simţi sau nu liniştit, asta depinde numai de starea de spirit pe care o ai. Viaţa e ceea ce crezi că este. Care-i rostul să fugi în ţara ţânţarilor? Doar fiindcă nu eşti liniştit în ţara muştelor?"

"Omul obişnuit spune că "bea ceai", dar greşeşte. O dată ce ai simţit o picătură din lichidul pur răspândindu-ţi-se încet pe limbă, nu-ţi mai vine să-l înghiţi. (...) Este o băutură minunată. Unii se plâng că dacă beau ceai nu mai pot să doarmă, dar acestora le spun că e mai bine să te lipseşti de somn decât de ceai."