Bucătăreasa zânelor, Zâna dinţişorului, O vizită în ţara zânelor :)

Fiindcă am printre prietenii acestui blog şi mămici cu copilaşi mai mari sau mai mici, m-am gândit să prezint din când în când şi cărţi pentru copii. Avem multe şi variate :) Am ales să încep cu acestea trei pentru că mie îmi plac foarte mult. Când le-am cumpărat, sora-cea-mare nu prea mai era atrasă de astfel de cărţi, trecuse la o altă categorie. Dar nu m-am putut abţine, au ilustraţii atât de frumoase şi potrivite pentru copii. Preferata mea este Bucătăreasa zânelor :) Poveştile sunt minunate...însoţite de poze colorate şi  vesele, peste tot întâlneşti numai zâne, spiriduşi, ciupercuţe, flori etc. Căsuţa iepuroaicei din Bucătăreasa zânelor este prezentată cu atenţie deosebită pentru fiecare detaliu, orice lucruşor este frumos aşezat la locul lui. Ai vrea să te cuibăreşti în fotoliul ei, să croşetezi sau să citeşti cât e iarna de lungă, mai ales că în cămară are tot felul de bunătăţi :D

Noi le-am comandat de aici . Am avut şi cartea Poveşti de noapte-bună, dar când a trebuit să ducem o carte la şcoală, eu şi şcolăriţa am decis s-o ducem pe aceasta. Are câteva poveşti scurte, cu morală, mie mi s-a părut potrivită pentru copiii din clasa pregătitoare.Vi le recomand cu drag. Categoria de vârstă...cred că undeva între 3-6 ani. Ilustraţiile spun tot, aşa că pentru început se poate spune povestea doar privind pozele.

Jurnal (1)

Acest jurnal a apărut prima dată la Tăniuşa , şi a fost preluat de muuulte bloguri. Mi-a plăcut ideea, aşa că voi posta şi eu. Va suferi unele modificări, să fie pe placul cititorilor de cărţi. M-aş bucura să fie preluat şi de voi, cei care mă citiţi, şi aştept cu drag propuneri să-l îmbunătăţim.

Pentru astăzi...22 iunie 2015 

Afară...vremea este perfectă, un soare călduţ, prietenos. Numai bine de o plimbare prin parc, o lectură pe bancă, în aer liber :) Cine-şi permite, eu momentan nu pot :))

Mă gândesc...la cum să-i dau de cap blogspot-ului :))

Ascult...sunetul tastelor :)) Fetele dorm, aşa că este linişte deplină.

În bibliotecă...au poposit 4 cărţi noi :)) P.S. Te iubesc-Cecelia Ahern, Trandafiri-Leila Meacham (două volume) şi Mănâncă, roagă-te, iubeşte-Elizabeth Gilbert. Prima am căpătat-o la un schimb de cărţi, Trandafiri, le-am luat din Auchan, 10 lei amândouă, iar ultima de pe olx, 8 lei :D
 
Citesc...7 pentru o viaţă, de Gabriela Ciucurovski

Un citat ..."Într-o bună zi soarele ne va arăta şi nouă cum de găseşte forţa de a se ridica în fiecare dimineaţă" (În pădurile Siberiei, de Sylvain Tesson)

Plănuiesc...pe termen scurt, plănuiesc un drum la poştă...de ridicat două colete, de trimis alte două. Evident, cărţi. Cartea-plimbăreaţă, În pădurile Siberiei, merge mai departe, să bucure sufletul altui cititor :)

Vacanţă de Crăciun, de W. Somerset Maugham

    

Este o carte care face parte din categoria cărţi-rămase-de-la-fostul proprietar :) Ne-a întrebat dacă vrem ceva din apartament, iar eu am ales biblioteca. N-a fost deloc o alegere grea :)) Şi-a luat câteva cărţi, dar restul mi-au rămas mie. Am citit-o prin iarnă, exact în preajma Crăciunului. După copertă mi-am zis că e o carte uşoară, perfectă pentru vacanţă, dar n-a fost chiar aşa.
    Charley, un tânăr englez de 23 de ani, care provine dintr-o familie normală, caldă, cu părinţi iubitori de artă, se hotărăşte să-şi petreacă vacanţa de Crăciun în Franţa, la prietenul său din copilărie, Simon. Acesta are un caracter foarte dificil, e o persoană introvertită, total opus lui Charley. Aici mi s-a părut mai grea cartea, în sensul că personajul Simon este greu de înţeles. Ca să profite la maxim de vacanţă, Simon îi face lui Charly cunoştinţă cu o prostituată, o rusoaică, prinţesa Olga sau, pe numele ei adevărat, Lydia. Aceasta era căsătorită cu Robert Berger, care se afla la închisoare, condamnat pentru crimă. În cele câteva zile cât stă la Paris, Charley se apropie foarte mult de Lydia, îi află trista poveste şi sunt nedespărţiţi...Oare vor rămâne împreună? Dacă o găsiţi pe la un anticariat, nu ezitaţi, cumpăraţi-o. Profilul psihologic al personajelor o face destul de interesantă.

 Citate din carte:

"Datoria mea este să-mi formez caracterul. Sunt convins că dacă încerci, vei fi în stare să faci din tine însuţi tot ce pofteşti. Totul depinde de voinţă."

"Când eşti departe de oamenii la care te gândeşti, începi să-i idealizezi. Depărtarea contribuie la intensificarea sentimentului de prietenie şi dacă revezi pe cei care-i doreşti, constaţi de multe ori mirat, că nu sunt deloc aşa cum ţi i-ai închipuit."

"E o senzaţie atât de extraordinară, să poţi elimina restul lumii din viaţa ta, pentru câteva ceasuri. Odihnă, linişte, tăcere, singurătate. Îţi face impresia că toate acestea sunt luxuri pe care nu şi le pot permite decât bogaţii şi totuşi nu costă nimic. Mi se pare straniu, cât de greu este să ţi le procuri."

"Da, ai toată dreptatea. Este foarte bine făcut. Este un tablou pictat cu milă şi dragoste de oameni. Nu este numai o coajă de pâine şi o sticlă de vin, ci este pâinea vieţii şi sângele lui Christos. Dar nu trupul şi sângele care se ţine ascuns din calea celor care flămânzesc şi însetează, de către preoţii care-l scot la anumite ocazii. Ci este hrana zilnică a barbaţilor şi femeilor care suferă. Este pâinea şi vinul săracilor care nu cer altceva decât să fie lăsaţi în pace, să poată lucra şi să-şi poată mânca în tihnă pâinea lor amară. Este strigătul de durere al celor dispreţuiţi şi dezmoşteniţi.. Tabloul acesta îţi spune că oricare a fi păcatele oamenilor, în adâncul sufletului lor sunt buni. Coaja aceea de pâine şi sticla de vin sunt simbolul bucuriilor şi al durerilor, al umilinţelor şi nedreptăţilor. Acestea imploră mila şi dragostea; îţi spun că viaţa este scurtă şi că este grea şi că mormântul este rece şi pustiu. Nu este numai o coajă de pâine şi o sticlă de vin; este misterul destinului omenesc pe pământ; zbuciumul omului pentru un gest de prietenie, pentru o fărâmă de dragoste, şi umilinţa resemnării, când vede că până şi acestea îi sunt refuzate." (este un tablou de Chardin)

"Dumneata eşti tânăr şi sănătos, eşti fericit şi bogat. Nu eşti un bărbat prost. Pentru dumneata pictura este o plăcere între o mulţime de alte plăceri. Tablourile îţi dau o senzaţie de căldură şi mulţumire. Plimbându-te printr-un muzeu, este un mijloc foarte plăcut de a-ţi pierde un ceas de trândăveală. Ce poţi cere mai mult decât atâta? Dar vezi dumneata, eu am fost întotdeauna săracă, de multe ori chiar flămândă şi uneori grozav de singură. Pentru mine tablourile au fost comori adevărate, hrană şi băutură şi tovarăşi."

    După ce am terminat cartea, am dat o căutare după autor, şi am văzut că Vălul pictat este scrisă tot de el. Am auzit de filmul cu acelaşi nume, dar nu l-am văzut. Mi-am notat cartea, e pe lista de cărţi-de-citit :)

În pădurile Siberiei, de Sylvain Tesson

   Descrierea cărţii

    "Am înţeles la un moment dat că, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Aşa că nu mi-a rămas decât să mă duc undeva departe de lume, să trăiesc singur, într-o cabană. în pădurile Siberiei. Am cumpărat o izbă de lemn, pe tărâmurile nimănui, la marginea lacului Baikal. Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima aşezare umană, înconjurat de natura sălbatică, am încercat timp de şase luni să descopăr fericirea.

Şi cred că am reuşit. Doi câini, o vatră, nişte vreascuri de foc şi o fereastră de la care puteam privi lacul – nici n-aveam nevoie de mai mult în viaţă.

Nu cumva libertatea înseamnă, în primul rând, să fii stăpân pe timpul tău? Nu cumva fericirea înseamnă, la urma urmei, să ai parte din plin de singurătate, spaţiu şi linişte – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile oraşe?

Atât timp cât există cabane pierdute în locuri neştiute de nimeni, nu e totul pierdut."

    Am primit această carte cu ocazia unui schimb de cărţi. Sau să-i zic un lanţ de cărţi :) Mulţumesc schimb-de-cărţi De la mine va merge la altă persoană, apoi la alta, şi tot aşa... O carte plimbăreaţă :) E greu să-mi găsesc cuvintele potrivite, să exprim ce-am simţit când am citit-o şi cât de mult mi-a plăcut. Fac o paranteză. Când citesc o carte, pasajele care îmi plac le marchez cu un post-it, apoi transcriu citatele într-o agendă şi unele le pun aici, pe blog. Cu blogul sunt la început, dar agende am vreo 10, scrise frumos, cu câte un desen, o inimioară :). De-asta am avut reţineri cu scrisul pe blog, parcă nu este atât de personal şi intim cum este hârtia. Tot din acest motiv nu reuşesc să citesc e-book-uri. Închid paranteza :) Ei bine, această carte e plină de post-it-uri...Ce să transcriu, ar trebui s-o copiez pe toată?! Limbajul este unul simplu, se citeşte uşor, dar este foarte profundă. Te-ndeamnă la simplitate şi libertate :) Evident, nu putem pleca toţi în pădure.

"Orice măsură de protejare a sălbăticiei este sortită eşecului, fiindcă nu poţi îngriji decât lucrurile pe care le poţi vedea şi mângâia, dar când vor fi destui oameni care să vadă şi să mângâie, nu va mai fi nimic de îngrijit. Când mulţimile ajung în pădure, sunt acolo ca să taie copaci. Viaţa în pădure nu e o soluţie pentru problemele ecologice. Fenomenul conţine contraprincipiul său. Când masele vor împânzi codrii, vor aduce cu ele toate relele de care au pretins că fug, părăsind oraşele. Nu există cale de scăpare." (citat din carte)

    Sunt convinsă că putem ajunge la un echilibru fără să fie nevoie de soluţii radicale. Avem nevoie de puţine lucruri ca să fim fericiţi şi liberi. După ce am terminat cartea, am rămas cu un sentiment de pace, plus câteva lacrimi în ochi. Şi o dorinţă imensă de a evada undeva, într-o pădure cu mult verde. Aşa că am pus copiii în maşină şi ne-am dus la cea mai apropiată pădure, cocoţată pe un deal, de unde se vede foarte frumos oraşul :) Probabil îmi voi cumpăra cartea, pentru că ştiu de-acum că voi simţi dorinţa de a o redeschide. Încerc să aleg câteva fragmente mai reprezentative, să vă conving să o citiţi :) Să faceţi o călătorie virtuală (sau nu :D) pe malul lacului Baikal.

Citate din carte:
 

"O lume obsedată de imagine nu are acces la misterioasele emanaţii ale vieţii. Niciun obiectiv fotografic nu va capta vreodată amintirea pe care un peisaj ne-o lasă în inimi. Când chipul cuiva trimite spre noi ioni negativi ori o chemare nerostită, cum ar putea un aparat foto să prindă aşa ceva?"

"Singurătatea este un balsam pentru toate rănile. E ca o cutie de rezonanţă în care ecourile unor trăiri se aud de zece ori mai intens când tu însuţi le propagi. În acelaşi timp, îţi impune un fel de responsabilitate: sunt mesagerul omenirii într-un tărâm neomenesc. Sunt obligat să mă bucur şi în numele celor care nici nu visează la asemenea experienţe. Doar în singurătate ţi se umple mintea de gânduri, pentru că singurul dialog posibil este cu propria fiinţă. Te spală de păcatul flecărelii, te îndeamnă la introspecţie. Cheamă din adâncul memoriei amintirea celor iubiţi."

"Viaţa în pădure este o formă de revoltă. Cine stă într-o cabană dispare de pe monitoarele de control. I se pierde urma. Nicio tranzacţie bancară, niciun telefon, niciun mesaj, nimic. Nu-l mai găseşti la evidenţa populaţiei. E un soi de hacker în răspăr. Totuşi, pentru asta nu e nevoie să te duci în pădure.Ascetismul revoluţionar se poate practica şi în mediul urban. Societatea de consum îţi lasă libertatea de a adopta un stil de viaţă ascetic. E nevoie doar de un pic de disciplină. În mijlocul abundenţei, poţi alege să trăieşti ca un nabab, desigur, dar la fel de bine poţi s-o faci şi ca un pustnic, printre şoaptele cărţilor. Poţi oricând lua calea pădurilor interioare, fără să fie nevoie să-ţi părăseşti apartamentul."

"Păcatul nostru, al oamenilor, este că am pierdut bucuria cu care câinele se repede mereu după acelaşi os. Ca să fim fericiţi, suntem nevoiţi să ne înconjurăm de obiecte din ce în ce mai sofisticate. Obiectul după care ne asmute publicitatea este mereu altul."

Mincinoşii, de E. Lockhart

Descrierea cărţii:
"O familie frumoasă şi distinsă.
O insulă privată.
O fată vulnerabilă şi îndrăgostită.
Un băiat curajos, plin de pasiune.
Un grup de patru prieteni, Mincinoşii, a căror prietenie se dovedeşte a fi distructivă.
O revoltă. Un accident. Un secret.
Minciună după minciună.
Dragoste adevărată.
Adevărul.
Citeşte Mincinoşii. Şi dacă te întreabă cineva cum se sfârşeşte, minte, pur şi simplu!"

    Am împrumutat această carte de la o tânără cititoare. Am specificat că este tânără ca să înţelegeţi de ce nu mi s-a potrivit cartea foarte bine...eu am dublul vârstei ei :)) E o carte pentru adolescenţi, seamănă puţin cu Împăratul muştelor, de William Golding. Se citeşte uşor, are fraze scurte, am terminat-o în două zile, şi nu am avut mult timp la dispoziţie. Patru tineri îşi petrec, an de an, vacanţele la bunici, pe o insulă privată. Grupul lor riscă să fie despărţit chiar de mamele acestora, care vor să ia cât mai mult din averea bunicului. Cei patru decid să lupte pentru sentimentele care-i unesc, însă calea aleasă de ei nu este una bună şi finalul este...ei bine, sper că finalul este o minciună, şi că nu se v-a întâmpla vreodată asta. (recomandarea este de la 14+ ani). Cartea te determină să meditezi la ce este important pentru un adult şi ce este important pentru un copil/tânăr. Nu mă încântă foarte tare cărţile pentru adolescenţi pentru că limbajul este unul uşor, mi se pare că răsfoiesc un ziar, însă nu voi renunţa la a le citi, pentru că astfel pătrund puţin în mintea tinerilor, îmi voi înţelege copiii mai bine. Îmi reamintesc că şi eu am trecut pe-acolo, am avut trăiri asemănătoare, iar acum tind să le uit...

Citate din carte:
"Venisem aici, pe insulă, dintr-o casă a lacrimilor şi falsităţii, şi îl zărisem pe Gat, văzusem trandafirul din mâna lui, şi în clipa aceea, cu lumina ferestrei pogorându-se asupra lui, merele de pe blatul de bucătărie, mirosul de lemn şi ocean în aer, am numit-o dragoste."

"Nu vreau să am nimic care să nu-mi trebuiască. (...) Povestesc despre cum mi-am dat lucrurile unor oameni cărora le vor folosi cu adevărat, despre cum am căutat o casă potrivită pentru ele."

Cenuşă şi pulbere, de Yrsa Sigurdardottir

Descrierea cărţii:
"S-a întâmplat cu adevărat în 1973, în Insulele Westmann: o erupţie vulcanică a îngropat sub lavă cea mai mare parte a unei aşezări omeneşti.
2007: Acum, locul este supranumit «Pompeiul Nordului» şi reprezintă un punct de atracţie pentru turişti. O echipă de arheologi sapă pentru a scoate la lumină casele acoperite de cenuşă şi descoperă într-o pivniţă trei cadavre.
Markús Magnusson, care era doar un adolescent atunci când vulcanul a erupt, este acuzat de crimă. Încercând să-l apere, avocata Thóra Gudmundsdottir constată că locuitorii insulei sunt ciudat de rezervaţi în a-i oferi sprijinul. Cazul se complică atunci când apare o nouă victimă, iubita din adolescenţă a lui Markús..."

   Am câteva cărţi din seria autorilor nordici acasă, şi singura care rămăsese necitită era "Cenuşă şi pulbere". Am tot amânat-o pentru că nu-mi plac foarte mult cărţile poliţiste, mai ales cele care devin prea violente (şi cele din seria autorilor nordici au tot felul de chestii urâte prin ele, uneori). Îmi place cum scrie Yrsa Sigurdardottir, este a doua carte a ei pe care o citesc. De la primele 2-3 pagini mi-a fost foarte greu s-o las din mână. Autoarea ştie când este momentul să mai scoată un as din mânecă, să mai dezmorţească puţin acţiunea care pare să se fi domolit. Normal, la acest gen de literatură, te obsedează mereu întrebarea "cine e criminalul?". Dacă la alte cărţi mai nimeream, sau măcar eram pe-aproape, ei bine aici am rămas şocată şi enervată de identitatea asasinului :)) Vreau să găsesc şi cartea "Suflete damnate", din recenzii mi s-a părut foarte bună. Nu mai este pe stoc în librăriile on-line, sper s-o găsesc la bibliotecă sau pe la vreun anticariat.

Cântecul de sirenă, de Nora Roberts

Descrierea cărţii:
De mai bine de trei sute de ani, Bluff House se înalţă deasupra plajei Whiskey Beach, străjuindu-i ţărmul – şi secretele. Dar pentru Eli Landon e acasă...
Avocat în Boston, Eli a îndurat un an intens de atenţie publică şi anchete poliţieneşti după ce a fost acuzat – dar niciodată dovedit ca vinovat – de uciderea celei care urma să îi devină în scurt timp fosta soţie. Epuizat, se refugiază în cele din urmă la Bluff House, sperând să dea uitării coșmarul și să-și urmeze adevărata pasiune – aceea de a deveni scriitor. Iar întâlnirea cu Abra Walsh, o femeie surprinzătoare și cu numeroase talente, îl face să spere că viața îi mai poate oferi și o a doua șansă la dragoste și la fericire. Dar când viețile lor încep să se împletească, se trezesc captivi într-o pânză de mistere și legende ce se întinde peste secole – iar în mrejele ei s-a prins şi un om hotărât să răzbune o nedreptate din trecut și să-l distrugă pe Eli Landon o dată pentru totdeauna...

O altă carte de vacanţă. Mă simt foarte obosită zilele astea, sunt multe gânduri care nu-mi dau pace. Mi-este greu sa ma concentrez la cărţi mai grele, aşa că am ales tot una uşoară. Mă bucur că am ales bine atunci când am cumpărat-o, nu este chiar sirop :) Mi-a făcut plăcere să evadez pe malul mării, într-o casă impunătoare, un castel cu legende şi comori. Nu cred că am mai citit alte cărţi scrise de Nora Roberts. Dar o să mai încerc, asta mi-a plăcut. Am îndrăgit-o pe Abra din prima clipă, toate pasiunile ei mă atrag şi pe mine, unele chiar mă gândeam să le încerc...yoga, masaj, beţişoare parfumate :-) Mi-a transmis numai energie pozitivă. Să zicem că această carte şi-a atins scopul...relaxare :-)

Citate din carte:
"-Gânduri sexy în univers.
 -Nu poate să strice. De unde îşi iau ideile scriitorii şi artiştii, şi inventatorii, şi toţi oamenii creativi?
   Ridică mâinile şi desenă cu arătătoarele cercuri în aer.
 -De acolo vin?
 -Acolo sunt. Lăsându-şi mâinile în jos, coborî cu degetele într-o linie fermă peste coloana lui vertebrală. apoi urcă din nou. Oamenii trebuie să se deschidă, să se întindă după ele. Dacă sunt gânduri pozitive sau negative, de tine depinde. Una dintre modalităţile de a pune mâna pe cele bune e să îţi începi ziua deschizându-te."

Legături miraculoase, de Judy Duarte

    Descrierea cărţii:
    Claire Harper își încheie fiecare zi de lucru alergând câte opt kilometri în jurul parcului Mulberry, sperând că joggingul o va ajuta să fugă şi de suferința pe care o poartă de trei ani încoace. Dar sportul nu poate să-i întărească decât trupul, nu și sufletul rănit. Asta până când, într-o seară, dă din întâmplare peste un plic pe care scrie cu litere stângace: „Pentru Dumnezeu, de la Analisa”.  Scrisoarea îi aparține unei fetițe orfane, dornică să afle ce fac mama și tatăl ei în rai, și declanșează un întreg lanț de evenimente ce va schimba radical viețile mai multor oameni care, la prima vedere, nu au nimic în comun.
Rând pe rând, Claire, Sam, unchiul și tutorele Analisei, Hilda, bătrâna dădacă a fetiței, Walter, un veteran al Războiului din Coreea ce se luptă cu patima alcoolului, Maria, o tânără însărcinată, aflată în pericol de a-și pierde casa în care a crescut şi Trevor, un băiețel singuratic, marcat de o puternică suferință, își recapătă speranța, încrederea în oameni și puterea de a ierta greșelile trecutului. Iar pe măsură ce inimile se deschid, prieteniile devin mai profunde, rănile se vindecă și viețile se întrepătrund tot mai mult, fiecare va descoperi că niciodată nu e prea târziu să iubești din nou.

    Simţeam nevoia să citesc ceva uşor, genul de carte unde nu trebuie să te concentrezi prea tare. Am vreo câteva cărţi chick-lit acasă, luate din supermarket sau de la Inmedio, la 5-6 ron. Citesc descrierea de pe copertă şi dacă nu par foarte siropoase, atunci mai iau şi eu câte una. Zic că le cumpăr pentru soacră, să nu umblu la fondul MEU pentru cărţile MELE :))) Cartea asta a fost drăguţă. Nu cu multă acţiune, nici romantism...o carte liniştită. 

    Citate din carte:
"Azi se simţea un vânticel uşor, o boare divină, aşa cum obişnuia să spună bunica ei. Din aceea care poartă şoaptele lui Dumnezeu către cei care-şi fac timp să stea şi să asculte."
"-Tu ştii ce e credinţa, nu-i aşa? (...) -E atunci când vezi un bebeluş nou-născut care a fost în burtica mamei lui. Şi când vezi un fluture care iese din cocon. Şi când te uiţi în sus, la cer, şi vezi o stea căzătoare. Nu înţelegi cum le-a făcut Dumnezeu, dar ştii că le-a făcut. Pentru că lucrurile de genul ăsta nu se petrec din întâmplare."