Cenuşă şi pulbere, de Yrsa Sigurdardottir

Descrierea cărţii:
"S-a întâmplat cu adevărat în 1973, în Insulele Westmann: o erupţie vulcanică a îngropat sub lavă cea mai mare parte a unei aşezări omeneşti.
2007: Acum, locul este supranumit «Pompeiul Nordului» şi reprezintă un punct de atracţie pentru turişti. O echipă de arheologi sapă pentru a scoate la lumină casele acoperite de cenuşă şi descoperă într-o pivniţă trei cadavre.
Markús Magnusson, care era doar un adolescent atunci când vulcanul a erupt, este acuzat de crimă. Încercând să-l apere, avocata Thóra Gudmundsdottir constată că locuitorii insulei sunt ciudat de rezervaţi în a-i oferi sprijinul. Cazul se complică atunci când apare o nouă victimă, iubita din adolescenţă a lui Markús..."

   Am câteva cărţi din seria autorilor nordici acasă, şi singura care rămăsese necitită era "Cenuşă şi pulbere". Am tot amânat-o pentru că nu-mi plac foarte mult cărţile poliţiste, mai ales cele care devin prea violente (şi cele din seria autorilor nordici au tot felul de chestii urâte prin ele, uneori). Îmi place cum scrie Yrsa Sigurdardottir, este a doua carte a ei pe care o citesc. De la primele 2-3 pagini mi-a fost foarte greu s-o las din mână. Autoarea ştie când este momentul să mai scoată un as din mânecă, să mai dezmorţească puţin acţiunea care pare să se fi domolit. Normal, la acest gen de literatură, te obsedează mereu întrebarea "cine e criminalul?". Dacă la alte cărţi mai nimeream, sau măcar eram pe-aproape, ei bine aici am rămas şocată şi enervată de identitatea asasinului :)) Vreau să găsesc şi cartea "Suflete damnate", din recenzii mi s-a părut foarte bună. Nu mai este pe stoc în librăriile on-line, sper s-o găsesc la bibliotecă sau pe la vreun anticariat.