Fata de hârtie, de Guillaume Musso

    Descrierea cărţii
Tom Boyd este un scriitor celebru, aflat în pană de inspiraţie. Billie este o tânără frumoasă şi rebelă, cu un simţ al umorului neobişnuit. Dar mai e un amănunt: Billie este chiar eroina romanelor lui Tom. Într-o noapte, când el se afla pe buza prăpastiei, ea prinde viaţă. Şi îi aduce o veste tulburătoare: dacă el nu mai scrie, ea va muri. Astfel începe o călătorie halucinantă, în care Tom trebuie să-şi recapete inspiraţia, ca să poată salva viaţa femeii de care tocmai se îndrăgosteşte. Explozivă şi plină de umor, cu accente de comedie romantică şi thriller, Fata de hartie sfidează orice scenariu previzibil.

    M-a dezamăgit această carte. Citisem că ar fi printre cele mai bune cărţi ale lui Musso, am aşteptat-o la o mega-reducere (70%) şi eram bucuroasă că în sfârşit o am. Până la jumătate mi s-a părut chiar plictisitoare, iar ceea ce s-a vrut suspans, goana după ultimul roman, mi-a dat impresia unei acţiuni trase de păr. Finalul da, aş putea zice că este surprinzător, dar parcă şi pe acesta l-aş fi văzut altfel, să rămână sub semnul ficţiunii, aşa cum a fost ideea de bază a romanului. Cred că sunt eu mistreţul neprietenos zilele astea :)) (Cu mistreţul neprietenos era un banc, nu mi-l amintesc, dar mi-a plăcut şi-am păstrat formularea asta pentru zilele când sunt mai morocănoasă :D )
 
    Citate din carte:
"Unele lucruri sunt uşor de început, dar nu-şi capătă adevăratul sens decât atunci când le-ai dus la bun sfârşit." 
"Legăturile se fac şi se desfac, asta-i viaţa. Într-o dimineaţă, unul rămâne şi celălalt pleacă, fără să ştii întotdeauna de ce. Nu pot să-i dau totul celuilalt având această sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu vreau să-mi clădesc viaţa pe sentimente, pentru că sentimentele se schimbă. Sunt fragile şi nesigure. Le crezi profunde şi când colo sunt supuse unei fustiţe care trece, unui zâmbet amăgitor. Mă ocup de muzică, fiindcă muzica nu va pleca niciodată din viaţa mea. Îmi plac cărţile, căci cărţile vor fi mereu aici. Şi apoi...oameni care se iubesc pentru toată viaţa, eu nu cunosc."
"Lectura este un pact de generozitate între autor şi cititor; fiecare are încredere în celălalt, fiecare contează pe celălalt."

Eleganţa ariciului, de Muriel Barbery

     Mi-am cumpărat această carte vara trecută. Auzisem despre ea, dar abia când am văzut-o la chioşcul de ziare, la un preţ foarte mic, m-am hotărât s-o cumpăr. Din diverse motive am tot amânat s-o citesc. Mi se părea grea, şi încă mi se par greu de pătruns unele paragrafe. Filozofie curată :) Dar am primit cadou ceai verde cu iasomie, şi am aflat că în carte se bea ceai de iasomie, aşa că...mi-am făcut un ceai şi-am pornit lectura :)
     Două vieţi, două poveşti, descrise în paralel. (M-a ajutat mult o recenzie a cărţii, în care se explică faptul că fiecare poveste este scrisă cu font diferit. Aşa că mi-a fost uşor de la început)
*Renee, 54 de ani, de 27 de ani portăreasă la nr.7, rue de Grenelle, o casă boierească, cu apartamente de lux. "văduvă, scundă, urâtă, dolofană (...) N-am studii, am fost întotdeauna săracă, discretă şi insignifiantă. Trăiesc singură cu pisica mea, un motan mare şi leneş (...) Nici el, nici eu nu facem deloc eforturi pentru a ne integra în hora semenilor noştri." În spatele acestei descrieri banale, se află o femeie foarte deşteaptă, citită, iubitoare de artă.
*Paloma, 12 ani, locuieşte într-unul din apartamentele de la nr.7. "Părinţii mei sunt bogaţi, familia mea e bogată, iar sora mea şi cu mine suntem prin urmare virtual bogate.(...)Întâmplarea face să fiu foarte inteligentă. Chiar excepţional de inteligentă." Hotărăşte ca atunci când va împlini 13 ani, să se sinucidă. Până atunci îşi notează în "Jurnalul mişcării lumii" ideile ei despre viaţă, moarte etc.
     Vieţile celor două se schimbă atunci când în imobil se mută un nou proprietar, Kakuro Ozu.
      Tare, tare dragă mi-a devenit această carte. M-am regasit în multe experienţe trăite de Paloma şi Renne. Mi-am notat câteva chestii care ţin de cultura generală şi de cultura japoneză. Nu ştiu ce paragrafe esenţiale aş putea nota, pentru că toată-toată cartea e superbă. E un amestec de filozofie, umor şi dragoste. Combinaţie fatală :)
      Aceste rânduri, care se referă la muzică, mi-au plăcut foarte mult, mi-aş dori să le fi scris eu :) "De fiecare dată e la fel, îmi vine să plâng, mi se pune un nod în gât şi fac tot ce pot pentru a mă stăpâni, dar uneori e la limită: abia mă abţin să nu izbucnesc în hohote de plâns. Când e un canon, privesc în pământ fiindcă e prea multă emoţie deodată: e prea frumos, prea solidar, prea copleşitor. Nu mai sunt eu însămi, fac parte dintr-un tot sublim căruia îi aparţin şi ceilalţi şi, la momentul acela, mă întreb întotdeauna de ce nu-i asta regula vieţii de zi cu zi şi nu doar un moment coral de excepţie. Când corul se opreşte, toata lumea ii aclamă, cu feţele luminoase, pe coriştii radioşi. E atât de frumos. Până la urmă, mă întreb dacă adevărata mişcare a lumii nu e cântecul."

Anna Karenina, de Lev Tolstoi

    Conform provocării mele, roman clasic :) Cred că e prima dată când citesc un roman al cărui final îmi este cunoscut. Cine nu-l cunoaşte?! Chiar şi aşa, mi-a plăcut foarte mult. Poate pentru că deşi ştiam cum se termină povestea de iubire dintre Anna şi Vronski, eu am trăit şi iubit mai mult cealaltă poveste...care mi-a ţinut trează curiozitatea până la sfârşit. Nu ştiam de ce m-am ataşat aşa mult de Kitty şi Levin. Pentru că, în mintea mea, Kitty semăna foarte mult cu Marianne din Raţiune şi Simţire, de Jane Austen. (carte dragă :) ). Despre Anna...nu am nimic de zis. Nu mi-a plăcut, nu mi-au plăcut alegerile ei. Ce-a semănat a cules :) Asta am simţit, sorry :)
    Romanul a fost pe gustul meu...cu personaje a căror structură psihologică este complexă. Îmi fac curaj să citesc Război şi pace, tot de Lev Tolstoi :) Uneori fug de cărţile mari, pentru că dacă nu-mi plac....ce mă fac?! Nu prea las cărţi neterminate...
    Şi, off-topic, să zic aşa, suntem la varicela-episodul 2-sora-cea-mică :)) Iar stăm în casă o săptămână...

Achiziţii noi

    Lunile următoare voi avea un buget foarte mic pentru cărţi (aproape spre 0, aşa ar trebui :D). Încerc să fac diverse artificii, să nu resimt prea tare această decizie :)) Am intrat la întâmplare pe un site cu vânzări, am ales oraşul meu să nu cumva să mai plătesc şi taxe poştale şi surpriză...mi-am luat 4 cărţi cu 12 lei, happy happy: Robert Kiyosaki-Tânăr şi bogat, Catherine Siguret-Femei celebre pe divan, Martha Stewart-Regulile Marthei şi Bhante Henepola Gunaratana-Mindfulness pe înţelesul tuturor. Mi s-a părut o adevărată afacere, având în vedere că sunt în stare foarte bună. Aş posta şi poze daca ar funcţiona camera foto :) Prima pe lista de citit este cartea lui Kiyosaki. Am început un caiet de cheltuieli, mă tot gândesc la diverse modalităţi de a economisi etc, aşa că a picat la fix, chiar dacă tematica ei nu e musai despre asta. Sigur îmi va fi de folos. 
    Pentru Ana am luat următoarele patru cărţi din seria Portalul magic. Sunt noi şi sunt ascunse bine în şifonier, le va primi de 1 iunie :). Să văd cum mă dau de trei ori peste cap să-i mai iau câteva cărticele, pentru ca asta îşi doreşte. 

Camera, de Emma Donoghue

    Descriere
    Pentru Jack, un băieţel în vârstă de cinci ani, Camera înseamnă lumea. Acolo s-a născut şi a crescut; împreună cu mama lui, acolo se joacă, citeşte şi învaţă lucruri despre viaţă. Noaptea, mama îl închide cu grijă în dulap, unde trebuie să doarmă când vine Batrânul Nick în vizită. Pentru Jack, Camera înseamnă acasă, dar pentru mama lui e închisoarea în care Batrânul Nick a ţinut-o captivă timp de şapte ani. Prin determinare, ingeniozitate şi o dragoste uriaşă, mama a creat o viaţă pentru Jack. Dar ştie că nu e de ajuns... nici pentru Jack, nici pentru ea însăşi. Aşa că pune la cale un plan de evadare, crezând în curajul fiului ei şi în noroc. Însă nu înţelege cât de puţin pregătită este în realitate pentru ca planul să reuşească.
    Narată în întregime în limbajul plastic şi savuros al lui Jack, băieţelul de cinci ani, Camera este o poveste despre curaj şi despre legătura profundă dintre părinte şi copil.

    Foarte, foarte mult mi-a plăcut această carte. Mi-aş fi dorit să aibă mai multe pagini. Este dureroasă, am empatizat cu Jack şi mămica lui, m-am simţit prizonieră împreună cu ei, am plâns la final. Şi, ca o coincidenţă, am citit cartea fiind închisă în casă, deoarece sora-mai-mare are varicelă :-) M-am bucurat că e doar o carte, că e ficţiune. Ar fi cumplit ca undeva, în lumea asta care devine tot mai bolnavă, să existe astfel de cazuri. Dar, exact cum spune Mami, există mai multe moduri de a ţine un om sechestrat. Am admirat-o, a încercat, atât cât i s-a permis, să-l crească frumos pe Jack, l-a ţinut departe de Bătrânul Nick şi i-a creat o Lume într-o Cameră (trebuie să reiau lectura unui pasaj, pentru că nu reuşesc să-mi dau seama ce este Şarpele Ou :-)). Şi când mă gândesc că am cumpărat cartea doar pentru că era redusă foarte mult, n-am citit nimic despre ea pe net. A trecut testul, rămâne la noi în bibliotecă :-)
     
    Citate
    "De pe faţa lui Mami curge apă pe faţa mea. Mă dau brusc la o parte, e sărată."

     "Dar ideea e că sclavia nu e o invenţie nouă. Iar detenţia solitară-ştiaţi că în America avem mai mult de 25.000 de prizonieri în celule de izolare? Unii dintre ei de peste douăzeci de ani? (...) Cât despre copii, sunt locuri unde bebeluşii zac în orfelinate câte cinci într-un pătuţ cu suzetele lipite de gură, copii violaţi de Tati în fiecare noapte, copii în închisoare, copii care fac covoare până orbesc...
    Un minut e linişte. Apoi femeia spune:
    -Experienţele dumneavoastră v-au făcut să simţiţi o imensă compasiune pentru copiii suferinzi din întreaga lume.
    -Nu doar pentru copii, spune Mami. Oamenii sunt sechestraţi în tot soiul de moduri."

    "Observ că, în lume, persoanele sunt aproape tot timpul stresate şi nu au timp.(...)Cred că timpul se întinde foarte subţire, ca untul, peste toată lumea, peste drumuri şi case şi locuri de joacă şi magazine, aşa că nu e decât câte-un cubuleţ de timp pe fiecare loc, şi apoi toată lumea trebuie să se grăbească la cealaltă bucăţică.  În plus, peste tot văd că cei mai mulţi adulţi nu iubesc copiii, nici măcar părinţii lor. Spun despre copii că sunt minunaţi şi foarte drăguţi, îi pun să facă acelaşi lucru tot timpul ca să le poată face poze, dar de fapt nu vor să se joace cu ei. Preferă să stea jos şi să bea cafea şi să vorbească cu alţi adulţi. Uneori e câte un copil mic care plânge şi Mami a lui nici măcar nu-l aude."

    "Sufletul îşi alege compania care-i convine. Apoi închide uşa."

Plan de lectură

Mi-am propus ca în fiecare lună să citesc patru cărţi, genuri diferite. Vom vedea cât o să şi reuşesc, mai ales că peste câteva luni încep munca. Provocarea mea e cam aşa, în linii mari...o carte clasică, o carte a unui scriitor român, o carte de dezvoltare personală şi o carte a unui autor străin modern, contemporan. Îmi dau voie să fac unele abateri de la plan, în funcţie de ce cărţi îmi cad în mână...:-) Şi cum aş putea să încep, dacă nu cu stângul :-)) Am terminat Fata dispărută, de Gillian Flynn. (Trebuia să o citesc, o aveam împrumutată, altfel începeam direct cu o carte clasică). Ar trebui să mă duc spre altă categorie, dar mi-am achiziţionat recent câteva cărţi noi, iar una m-a atras foarte tare din descriere. Aşa că...deja am o mică abatere :-) Mă redresez pe parcurs. Mi-am făcut acest plan de luptă pentru că sunt multe cărţi clasice foarte bune pe care încă nu le-am citit, pentru că şi literatura română, mai veche sau mai nouă, merită o şansă...Acestea fiind spuse, îmi urez succes :-))