joi, 21 mai 2015

Anna Karenina, de Lev Tolstoi

    Conform provocării mele, roman clasic :) Cred că e prima dată când citesc un roman al cărui final îmi este cunoscut. Cine nu-l cunoaşte?! Chiar şi aşa, mi-a plăcut foarte mult. Poate pentru că deşi ştiam cum se termină povestea de iubire dintre Anna şi Vronski, eu am trăit şi iubit mai mult cealaltă poveste...care mi-a ţinut trează curiozitatea până la sfârşit. Nu ştiam de ce m-am ataşat aşa mult de Kitty şi Levin. Pentru că, în mintea mea, Kitty semăna foarte mult cu Marianne din Raţiune şi Simţire, de Jane Austen. (carte dragă :) ). Despre Anna...nu am nimic de zis. Nu mi-a plăcut, nu mi-au plăcut alegerile ei. Ce-a semănat a cules :) Asta am simţit, sorry :)
    Romanul a fost pe gustul meu...cu personaje a căror structură psihologică este complexă. Îmi fac curaj să citesc Război şi pace, tot de Lev Tolstoi :) Uneori fug de cărţile mari, pentru că dacă nu-mi plac....ce mă fac?! Nu prea las cărţi neterminate...
    Şi, off-topic, să zic aşa, suntem la varicela-episodul 2-sora-cea-mică :)) Iar stăm în casă o săptămână...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu