Descrierea cărţii:
Claire Harper își încheie fiecare zi de lucru alergând câte opt
kilometri în jurul parcului Mulberry, sperând că joggingul o va ajuta să
fugă şi de suferința pe care o poartă de trei ani încoace. Dar sportul
nu poate să-i întărească decât trupul, nu și sufletul rănit. Asta până
când, într-o seară, dă din întâmplare peste un plic pe care scrie cu
litere stângace: „Pentru Dumnezeu, de la Analisa”. Scrisoarea îi
aparține unei fetițe orfane, dornică să afle ce fac mama și tatăl ei în
rai, și declanșează un întreg lanț de evenimente ce va schimba radical
viețile mai multor oameni care, la prima vedere, nu au nimic în comun.
Rând pe rând, Claire, Sam, unchiul și tutorele Analisei, Hilda,
bătrâna dădacă a fetiței, Walter, un veteran al Războiului din Coreea ce
se luptă cu patima alcoolului, Maria, o tânără însărcinată, aflată în
pericol de a-și pierde casa în care a crescut şi Trevor, un băiețel
singuratic, marcat de o puternică suferință, își recapătă speranța,
încrederea în oameni și puterea de a ierta greșelile trecutului. Iar pe
măsură ce inimile se deschid, prieteniile devin mai profunde, rănile se
vindecă și viețile se întrepătrund tot mai mult, fiecare va descoperi că
niciodată nu e prea târziu să iubești din nou.
Simţeam nevoia să citesc ceva uşor, genul de carte unde nu trebuie să te concentrezi prea tare. Am vreo câteva cărţi chick-lit acasă, luate din supermarket sau de la Inmedio, la 5-6 ron. Citesc descrierea de pe copertă şi dacă nu par foarte siropoase, atunci mai iau şi eu câte una. Zic că le cumpăr pentru soacră, să nu umblu la fondul MEU pentru cărţile MELE :))) Cartea asta a fost drăguţă. Nu cu multă acţiune, nici romantism...o carte liniştită.
Citate din carte:
"Azi se simţea un vânticel uşor, o boare divină, aşa cum obişnuia să spună bunica ei. Din aceea care poartă şoaptele lui Dumnezeu către cei care-şi fac timp să stea şi să asculte."
"-Tu ştii ce e credinţa, nu-i aşa? (...) -E atunci când vezi un bebeluş nou-născut care a fost în burtica mamei lui. Şi când vezi un fluture care iese din cocon. Şi când te uiţi în sus, la cer, şi vezi o stea căzătoare. Nu înţelegi cum le-a făcut Dumnezeu, dar ştii că le-a făcut. Pentru că lucrurile de genul ăsta nu se petrec din întâmplare."
ce strategieeeeee buna. nu m-am gandit la asta :)
RăspundețiȘtergere