Vacanţă de Crăciun, de W. Somerset Maugham

    

Este o carte care face parte din categoria cărţi-rămase-de-la-fostul proprietar :) Ne-a întrebat dacă vrem ceva din apartament, iar eu am ales biblioteca. N-a fost deloc o alegere grea :)) Şi-a luat câteva cărţi, dar restul mi-au rămas mie. Am citit-o prin iarnă, exact în preajma Crăciunului. După copertă mi-am zis că e o carte uşoară, perfectă pentru vacanţă, dar n-a fost chiar aşa.
    Charley, un tânăr englez de 23 de ani, care provine dintr-o familie normală, caldă, cu părinţi iubitori de artă, se hotărăşte să-şi petreacă vacanţa de Crăciun în Franţa, la prietenul său din copilărie, Simon. Acesta are un caracter foarte dificil, e o persoană introvertită, total opus lui Charley. Aici mi s-a părut mai grea cartea, în sensul că personajul Simon este greu de înţeles. Ca să profite la maxim de vacanţă, Simon îi face lui Charly cunoştinţă cu o prostituată, o rusoaică, prinţesa Olga sau, pe numele ei adevărat, Lydia. Aceasta era căsătorită cu Robert Berger, care se afla la închisoare, condamnat pentru crimă. În cele câteva zile cât stă la Paris, Charley se apropie foarte mult de Lydia, îi află trista poveste şi sunt nedespărţiţi...Oare vor rămâne împreună? Dacă o găsiţi pe la un anticariat, nu ezitaţi, cumpăraţi-o. Profilul psihologic al personajelor o face destul de interesantă.

 Citate din carte:

"Datoria mea este să-mi formez caracterul. Sunt convins că dacă încerci, vei fi în stare să faci din tine însuţi tot ce pofteşti. Totul depinde de voinţă."

"Când eşti departe de oamenii la care te gândeşti, începi să-i idealizezi. Depărtarea contribuie la intensificarea sentimentului de prietenie şi dacă revezi pe cei care-i doreşti, constaţi de multe ori mirat, că nu sunt deloc aşa cum ţi i-ai închipuit."

"E o senzaţie atât de extraordinară, să poţi elimina restul lumii din viaţa ta, pentru câteva ceasuri. Odihnă, linişte, tăcere, singurătate. Îţi face impresia că toate acestea sunt luxuri pe care nu şi le pot permite decât bogaţii şi totuşi nu costă nimic. Mi se pare straniu, cât de greu este să ţi le procuri."

"Da, ai toată dreptatea. Este foarte bine făcut. Este un tablou pictat cu milă şi dragoste de oameni. Nu este numai o coajă de pâine şi o sticlă de vin, ci este pâinea vieţii şi sângele lui Christos. Dar nu trupul şi sângele care se ţine ascuns din calea celor care flămânzesc şi însetează, de către preoţii care-l scot la anumite ocazii. Ci este hrana zilnică a barbaţilor şi femeilor care suferă. Este pâinea şi vinul săracilor care nu cer altceva decât să fie lăsaţi în pace, să poată lucra şi să-şi poată mânca în tihnă pâinea lor amară. Este strigătul de durere al celor dispreţuiţi şi dezmoşteniţi.. Tabloul acesta îţi spune că oricare a fi păcatele oamenilor, în adâncul sufletului lor sunt buni. Coaja aceea de pâine şi sticla de vin sunt simbolul bucuriilor şi al durerilor, al umilinţelor şi nedreptăţilor. Acestea imploră mila şi dragostea; îţi spun că viaţa este scurtă şi că este grea şi că mormântul este rece şi pustiu. Nu este numai o coajă de pâine şi o sticlă de vin; este misterul destinului omenesc pe pământ; zbuciumul omului pentru un gest de prietenie, pentru o fărâmă de dragoste, şi umilinţa resemnării, când vede că până şi acestea îi sunt refuzate." (este un tablou de Chardin)

"Dumneata eşti tânăr şi sănătos, eşti fericit şi bogat. Nu eşti un bărbat prost. Pentru dumneata pictura este o plăcere între o mulţime de alte plăceri. Tablourile îţi dau o senzaţie de căldură şi mulţumire. Plimbându-te printr-un muzeu, este un mijloc foarte plăcut de a-ţi pierde un ceas de trândăveală. Ce poţi cere mai mult decât atâta? Dar vezi dumneata, eu am fost întotdeauna săracă, de multe ori chiar flămândă şi uneori grozav de singură. Pentru mine tablourile au fost comori adevărate, hrană şi băutură şi tovarăşi."

    După ce am terminat cartea, am dat o căutare după autor, şi am văzut că Vălul pictat este scrisă tot de el. Am auzit de filmul cu acelaşi nume, dar nu l-am văzut. Mi-am notat cartea, e pe lista de cărţi-de-citit :)